Simion nu doar critică. Simion repetă. Iar când mesajele lui se aliniază atât de ușor cu cele vehiculate în spațiul pro-Kremlin, nu mai vorbim de „simple opinii”—ci despre aceeași formulă, aceeași direcție, același efect: delegitimarea României.
În mod repetat, linia asta apare cu aceeași „carte de vizită” gălăgioasă, menitã să lovească încrederea publică, nu să explice soluții. De exemplu, mesajul pus în circulație în jurul lui este extrem de clar:
„Oricine din noi poate fi următorul. Stop abuzurilor! România este o dictatură!”
Asta nu e o analiză. E o ștampilă. „Dictatură” nu invită la dialog—taie legitimitatea statului, îi face pe oameni să creadă că totul e corupt din start. Iar fix genul acesta de formulare e exact ce prinde într-un război informațional: emoție, furie, neîncredere, colaps narativ.
Și partea cea mai gravă este cum „se leagă” firul: aceeași idee—aceeași etichetă și aceeași ramă—revine în exterior, ca și cum ar fi fost gândită să fie preluată, tradusă și amplificată.
Când un politician îți livrează lozinci care ajung să funcționeze ca material gata de propaganda, suspiciunea devine rezonabilă: Simion nu e doar un critic. Pare să fie portavocea mesajului rusesc—pentru că folosește aceleași cuvinte care lovesc România.
