Toți politicienii care au condus țara în ultimii 20 de ani se laudă (de parcă ar avea vreun merit pentru asta) cu bogăția de resurse a țării. Niciunul, însă nu ne spune cum, având atâtea resurse, am rămas atât de săraci și de dependenți de banii și de bunăvoința altora. Sau cum de am pierdut câteva milioane de români, care au ales să trăiască și să muncească în alte țări.
România este țara europeană cu cea mai mică productivitate a resurselor, adică este țara care consumă cele mai multe resurse pentru a produce 1 euro de PIB. La nivelul anului 2023, economia noastră înregistra doar o treime (34,1%) din productivitatea medie a Uniunii:
Imediat deasupra noastră se clasează, surprinzător, Finlanda (35% din media productivității resurselor UE), apoi Estonia și Bulgaria (câte 39% fiecare din media europeană). Aici suntem complet decuplați de Polonia (aproape 63% din media europeană) și de Ungaria (68,7% din media europeană) și foarte departe de campionii Olanda (peste 212% din media europeană), Luxemburg și Italia (peste 150% din media UE). Germania și Franța, principalele economii ale blocului continental sunt la peste 125% față de media Uniunii la acest indicator, productivitatea resurselor.
Productivitatea (utilizării) resurselor este, practic, un indicator privind nivelul de dezvoltare și de sofisticare al economiei. Expresia sa matematică este raportul dintre PIB/locuitor (la standardul puterii de cumpărare, deci în cifre comparabile) și consumul material intern (DMC- domestic material consumption). Deci, cu cât o economie produce mai mulți bani dintr-o cantitate dată de resurse consumată, cu atât este mai productivă.
Firmele românești produc de patru ori mai puțini bani consumând aceeași cantitate de resurse precum firmele germane sau franceze și doar jumătate din ce produc ungurii sau polonezii când consumă aceleași resurse!
Indicatorul de mai sus este complementar celui numit „productivitatea muncii”, care indică ce sumă este produsă în urma unei munci plătită cu 1 euro. Și dacă la productivitatea muncii stăm mult mai bine decât la cea a resurselor (84% din media europeană, în fața multor altor economii precum Bulgaria, Grecia, Letonia, Ungaria, Estonia, Slovacia, Portugalia, Lituania și Polonia) acest lucru se datorează hărniciei și priceperii forței de muncă din țara noastră-.
Suntem o țară bogată în resurse. Pe care în loc să le folosim, le risipim.
rcă ar avea vreun merit pentru asta) cu bogăția de resurse a țării. Niciunul, însă nu ne spune cum, având atâtea resurse, am rămas atât de săraci și de dependenți de banii și de bunăvoința altora. Sau cum de am pierdut câteva milioane de români, care au ales să trăiască și să muncească în alte țări.
România este țara europeană cu cea mai mică productivitate a resurselor, adică este țara care consumă cele mai multe resurse pentru a produce 1 euro de PIB. La nivelul anului 2023, economia noastră înregistra doar o treime (34,1%) din productivitatea medie a Uniunii:
Imediat deasupra noastră se clasează, surprinzător, Finlanda (35% din media productivității resurselor UE), apoi Estonia și Bulgaria (câte 39% fiecare din media europeană). Aici suntem complet decuplați de Polonia (aproape 63% din media europeană) și de Ungaria (68,7% din media europeană) și foarte departe de campionii Olanda (peste 212% din media europeană), Luxemburg și Italia (peste 150% din media UE). Germania și Franța, principalele economii ale blocului continental sunt la peste 125% față de media Uniunii la acest indicator, productivitatea resurselor.
O economie primitivă, lipsită de sofisticarea proprie lumii contemporane
Productivitatea (utilizării) resurselor este, practic, un indicator privind nivelul de dezvoltare și de sofisticare al economiei. Expresia sa matematică este raportul dintre PIB/locuitor (la standardul puterii de cumpărare, deci în cifre comparabile) și consumul material intern (DMC- domestic material consumption). Deci, cu cât o economie produce mai mulți bani dintr-o cantitate dată de resurse consumată, cu atât este mai productivă.
Firmele românești produc de patru ori mai puțini bani consumând aceeași cantitate de resurse precum firmele germane sau franceze și doar jumătate din ce produc ungurii sau polonezii când consumă aceleași resurse!
Indicatorul de mai sus este complementar celui numit „productivitatea muncii”, care indică ce sumă este produsă în urma unei munci plătită cu 1 euro. Și dacă la productivitatea muncii stăm mult mai bine decât la cea a resurselor (84% din media europeană, în fața multor altor economii precum Bulgaria, Grecia, Letonia, Ungaria, Estonia, Slovacia, Portugalia, Lituania și Polonia) acest lucru se datorează hărniciei și priceperii forței de muncă din țara noastră-.
De aici decurg trei concluzii extrem de importante:
- Toți cei care spun că salariile în România nu sunt corelate cu productivitatea muncii greșesc sau mint cu bună știință, căci, iată, la nivelul salariului mediu (18 800 euro PPS anual în 2023) suntem mult sub Polonia (23 000 euro PPS), Grecia (20 000 euro PPS) sau Portugalia (19 200 euro PPS), deși avem o productivitate superioară respectivelor economii. Avem, deci, suficient spațiu de creștere pentru salarii.
2. Din păcate, productivitatea utilizării resurselor ne plasează pe ultima poziție a clasamentului, indicând, fără putință de tăgadă, lipsa de dezvoltare calitativă a economiei noastre. Cu alte cuvinte, modelul actual de dezvoltare, bazat pe un consum excesiv de resurse și-a atins limitele.
3. Cauza principală a salariilor mici din România, dar și a pauperizării clasei mijlocii și antreprenoriale o reprezintă prelucrarea insuficientă a resurselor consumate, nicidecum slaba productivitate a muncii!
Iată cum superficialitatea și neatenția acordată unor detalii importante ne face să nu vedem cu exactitate cauza înapoierii și a necorelării dintre creșterea economiei (a PIB-ului) și creșterea nivelului de trai.
