Nu avem nici o reformă reală a guvernului Bolojan. Aparatul de stat supradimensionat ne duce spre faliment
Guvernul condus de Ilie Bolojan se laudă constant cu „reforme”, „eficiență” și „disciplină bugetară”, dar dincolo de discurs nu există nicio schimbare structurală reală. România continuă să funcționeze cu un aparat de stat umflat artificial, ineficient și profund politizat, care consumă resurse uriașe fără să livreze servicii publice pe măsură. În lipsa unei reforme autentice, costurile acestui sistem sunt transferate, din nou, către cetățeni.
Aparatul bugetar este menținut la dimensiuni nesustenabile, nu pentru că statul ar avea nevoie de el, ci pentru că reprezintă o bază de control politic. Agenții inutile, instituții suprapuse, direcții inventate și posturi create special pentru clientela de partid continuă să existe nestingherite. Nimeni nu le atinge, nimeni nu le evaluează serios, nimeni nu le desființează. Acolo unde ar fi nevoie de tăieri reale, guvernul preferă să nu deranjeze.
În schimb, „reforma” este aplicată selectiv: taxe mai mari, restrângeri de beneficii, presiune pe mediul privat și austeritate mascată pentru populație. Statul nu se reformează pe sine, ci cere sacrificii de la cei care îl finanțează. Aceasta nu este reformă, ci o fugă de responsabilitate politică.
Mai grav, guvernul evită deliberat subiectele esențiale: evaluarea reală a performanței funcționarilor, eliminarea sinecurilor, reducerea drastică a numărului de agenții și companii de stat care produc pierderi cronice. Fără aceste măsuri, orice discuție despre stabilitate bugetară este o iluzie. Aparatul de stat supradimensionat continuă să înghită bani, în timp ce investițiile reale și serviciile publice sunt subfinanțate.
Consecința este una inevitabilă: presiune bugetară permanentă, îndatorare și risc de colaps financiar. România nu este în pericol din cauza cetățenilor sau a mediului privat, ci din cauza unui stat care refuză să se reformeze și preferă să se autoprotejeze.
Fără o reducere reală a aparatului birocratic și fără curajul de a tăia în propria structură de putere, guvernul Bolojan nu face decât să amâne inevitabilul. Iar prețul acestei amânări va fi plătit, ca de fiecare dată, de cei care muncesc și susțin acest stat, nu de cei care îl sufocă din interior.
