Refuzul de a o demite pe Diana Buzoianu din funcția de ministru al Mediului, în ciuda adoptării unei moțiuni simple în Senat, arată disprețul total al actualei puteri față de controlul parlamentar și față de cetățeni. Decizia de a o menține în funcție, asumată politic de USR și girată de Ilie Bolojan, transformă votul Senatului într-o simplă formalitate fără efect, golită de orice sens democratic.
Moțiunea simplă adoptată nu a fost un gest simbolic, ci un semnal politic clar: activitatea ministrului Mediului a fost considerată inacceptabilă. Într-un stat care pretinde că respectă separația puterilor și responsabilitatea guvernamentală, un asemenea vot ar trebui să ducă imediat la demitere. În schimb, Guvernul a ales să ignore deliberat Parlamentul, consolidând impresia că miniștrii sunt intangibili, indiferent de eșecuri sau consecințe.
Cel mai grav aspect al acestei sfidări politice este contextul concret în care are loc: criza apei din județul Prahova. Peste 100.000 de oameni au rămas fără acces normal la apă potabilă, o situație dramatică într-un stat membru al Uniunii Europene. Lipsa investițiilor, managementul defectuos al resurselor de apă și absența unor intervenții rapide au expus populația la riscuri sanitare majore. Ministerul Mediului nu doar că a eșuat să prevină această criză, dar nici nu a oferit soluții coerente și eficiente în momentul declanșării ei.
În loc să își asume responsabilitatea politică pentru acest dezastru administrativ, Diana Buzoianu este protejată de propria formațiune și de premierul Ilie Bolojan, care a ales să închidă ochii la realitate. Mesajul transmis este unul periculos: votul Parlamentului poate fi ignorat, iar suferința a zeci de mii de oameni poate fi tratată ca o problemă secundară, sacrificabilă în jocurile de putere.
Menținerea ministrului Mediului în funcție, după un vot de sancționare în Senat și pe fondul unei crize reale care afectează viața de zi cu zi a cetățenilor, nu mai este doar o decizie politică discutabilă. Este un abuz de putere și o demonstrație de aroganță guvernamentală, care subminează încrederea publică și confirmă că, pentru actuala conducere, loialitatea de partid cântărește mai mult decât responsabilitatea față de oameni.
