Masacrul de la Cenei și impotența statului: Cum legea românească mângâie pe cap micii criminali
Oribila crimă de la Cenei, județul Timiș, a scos din nou la iveală o realitate pe care legiuitorii refuză să o vadă, deși ea ne lovește cu o brutalitate extremă: România crește o generație de „monștri” minori, iar statul îi protejează cu o legislație depășită, naivă și periculoasă.
În timp ce o comunitate întreagă este paralizată de frică și o familie își plânge morții, discuția publică se lovește de zidul rece al Codului Penal. Felul în care legea tratează minorii care comit fapte de o cruzime inimaginabilă nu mai are nicio legătură cu justiția, ci devine o insultă la adresa victimelor.
Vârsta inocenței a dispărut, legea a rămas în anii ’90
Cazul de la Cenei demonstrează eșecul total al pragului de răspundere penală. Într-o lume în care copiii au acces neîngrădit la violență extremă online și se maturizează precoce, a menține ideea că un adolescent nu are discernământ sau nu trebuie pedepsit aspru pentru o crimă este o aberație.
Legislația actuală este un paradis pentru micii infractori. Sub 14 ani, răspunderea penală este inexistentă, indiferent de gravitatea faptei. Între 14 și 16 ani, aceasta este condiționată de expertize psihiatrice care durează luni de zile, timp în care criminalul poate rămâne liber. Chiar și atunci când sunt condamnați, pedepsele sunt, de cele mai multe ori, măsuri educative în centre care nu reeducă pe nimeni, ci funcționează ca școli de perfecționare pentru viitorii deținuți de drept comun.
Justiția, mai preocupată de soarta criminalului decât de cea a victimei
Revolta societății este justificată. Oamenii văd cum autorii unor fapte macabre sunt tratați cu mănuși, beneficiază de consiliere psihologică și protecție a identității, în timp ce familiile victimelor rămân cu trauma și cu sentimentul că viața celor dragi nu a valorat nimic în fața legii.
Sistemul de protecție a copilului și justiția juvenilă din România au eșuat. Nu există centre reale de psihiatrie pentru minorii cu deviații comportamentale grave, nu există monitorizare reală și, cel mai grav, nu există frica de consecințe.
Un semnal de alarmă ignorat
Crima de la Cenei nu este un accident izolat, ci simptomul unei boli sociale agravate de impunitate. Cât timp Parlamentul refuză să înăsprească legislația și să scadă vârsta răspunderii penale pentru crime violente, statul român rămâne complice moral.
Mesajul transmis de actuala lege este terifiant: poți să ucizi, pentru că dacă ești minor, sistemul va căuta scuze în loc să facă dreptate.
