de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Administraţia Prezidenţială ne-a explicat azi, la solicitarea presei, cum s-a ajuns la zboruri cu aeronave private, mai precis pe motiv că șeful statului nu are un avion al lui. Așa că bietul politician e nevoit să recurgă la avioane private de lux. Multe și des. Ce nu ne-a spus președinția e cum sunt alese firmele private care livrează avioanele și nici cîți bani încasează ele din buzunarele contribuabililor români, pentru simplul motiv că aceste informații sunt secrete. Problema e că printre acele secrete s-ar putea găsi chestiuni de-a dreptul periculoase pentru actualul președinte, care să țîșnească spre libertate cîndva, în viitor, precum dosarul lui Petrov.
Să o luăm metodic.
Proaspăt ales președinte, Iohannis face prima vizită externă în 15-16 ianuarie 2015, la Bruxelles, președinția plătind 216.520,02 lei, echivalentul a 49.000 de euro. Următoarea vizită, în perioada 10-12 februarie, a costat 395.000 de lei, echivalentul a 89.000 de euro. Presa a explodat la acea vreme, calculînd că, la asemenea costuri, Iohannis va face praf întreg bugetul președinției pentru deplasări cel mai tîrziu în vară.
Erau vremuri bune, cînd presa mai putea afla asemenea cifre de la Cotroceni.
Dar lucrurile s-au rezolvat rapid. Nu mult după aceea, CSAT și Iohannis au decis nici mai mult, nici mai puțin decît secretizarea celebrei HG 755/1998, modificată în cîteva rînduri după emitere, care reglementa așa numitele ”zboruri speciale”.
În baza acelei secretizări bizare, nu doar președinția lui Iohannis a refuzat să mai divulge date despre zborurile acestuia, ci și guvernele, ne amintim cazul premierului Viorica Dăncilă și a sa deplasare în Israel cu un avion privat.
Din cauza acestei secretizări, cetățenii români nu mai pot afla un lucru elementar: dacă președinția organizează licitații pentru servicii de zbor, ori pur și simplu cineva, nu e clar pe ce criterii, alege furnizorii în mod direct și le îndeasă banii în conturi.
Și nu știm nici dacă serviciile sunt angajate direct, ori printr-un intermediar.
Din dezvăluirile presei din ultimele zile, aflăm că președinția are două companii preferate: Toyo Aviation, despre care G4Media.ro a scris că este controlată de milionarul de origine egipteană El Feki Tarek – care apare în stenogramele din dosarul fostului senator PSD Cătălin Voicu – și Global Jet, din Luxemburg, care a asigurat Titanicul aerian superluxos care l-a dus pe președinte în Japonia și Singapore.
Ce știm despre Global Jet, bunăoară?
Știm că e o companie care pînă acum vreo trei ani a fost condusă de Michel Wolter, fost ministru de Interne în guvernele lui Jean Claude Juncker, mai apoi președinte al Partidului Popular Creștin Social (CSV), al aceluiași Juncker, care a condus, reamintim, Comisia Europeană. Wolter a fost considerat mereu un pupil al lui Juncker (foto).
Mandatul lui Wolter, trecut de la politică la afaceri, la cîrma Global Jet a încetat, pură coincidență, odată cu mandatul lui Juncker la șefia CE, în 2019.
Jean Claude Juncker a fost, iarăși reamintim, un mare apropiat al lui Klaus Iohannis, el însuși un om foarte iubitor de Luxemburg, tărîmul de proveniență, acum sute de ani, al sașilor transilvani. În cartea ”Pas cu pas”, Iohannis pomenește Luxemburgul de zeci de ori și scrie apăsat că grație acestui stat a fost ales Sibiul drept capitală culturală europeană. ”O relaţie de sute de ani: Sibiu-Luxemburg” scrie, duios, președintele în carte.
Dacă tot veni vorba de Juncker, să amintim că acesta a fost în epicentrul unor mari scandaluri în mandatul de șef al CE pentru obiceiurile lui de a se deplasa cu avioane private, în cazul a cca. jumătate dintre deplasările sale.
Cum așa, cel mai puternic lider european nu are un avion propriu?
Ei bine, nu.
Nu are. Mai mult de atît, asemenea avioane private trebuie folosite numai atunci când nu pot fi găsite zboruri comerciale adecvate, conform regulilor Comisiei UE.
În decembrie 2018, la Bruxelles s-a cerut chiar anchetarea lui Juncker pentru deplasările sale de lux, care consumseră doar în acel an sute de mii de euro de la bugetul CE.
”Alte avioane private au fost folosite când dl Juncker ținea discursuri, iar două au fost pentru cine și prînzuri „de lucru” cu cancelarul german Angela Merkel. A mers cu șase avioane private la evenimente din Germania vecină” scria The Daily Mail. Ceea ce enerva cel mai tare erau dezvăluirile că președintele CE închiria avioane private chiar și pentru distanțe scurte, de cca.400 de km. (București-Sibiu, sub 300 km)
În 2017, Juncker provocase revoltă după ce se aflase că a închiriat un avion privat de 24.000 de lire sterline pentru a zbura la Roma cu o delegație de nouă persoane.
Motiv pentru europarlamentarul conservator David Campbell Bannerman să constate: „Se pare că „Air Force Juncker” încalcă liniile directoare stabilite cu privire la utilizarea excesivă a avioanelor private de către UE. Acesta este un alt exemplu de risipire de către UE a banilor contribuabililor europeni. De ce dl Juncker nu a acceptat rutele comerciale de bună calitate care zboară prin Europa este un mister, un mister pe care anchetatorii UE ar trebui să-l clarifice”.
Culmea e că pentru călătorii pe distanțe lungi, cum ar fi summiturile UE-China și UE-Japonia și o întâlnire cu președintele Donald Trump la Washington în 2018, Juncker folosise zboruri de linie.
Președintele CE s-a apărat arătînd că, totuși, numărul deplasărilor cu rute comerciale a fost mai mic, per ansamblu, decît al celor cu taxiuri aeriene.
Revenind la Global Jet, trebuie spus că în contextul geopolitic din ultima vreme e o companie cu probleme.
După invazia din Ucraina, firma a fost pusă la zid în UE pentru că facilita zborurile avioanelor rusești, puse la index la nivel european. Avioane private ale unor magnați ruși, precum Andrey Melnichenko ori Eugene Shrivdler, fără a mai vorbi de Roman Abramovici, înregistrate la compania luxemburgheză, au fost sechestrate pe diverse aeroporturi după invazie, iar presa europeană amintea că Rusia are peste 400 de aeronave înregistrate în Luxemburg, Austria, Germania, Insula Man, Malta și San Marino.
”Global Jet, care operează 33 de avioane în numele proprietarilor lor și a avut o cifră de afaceri de 163 de milioane de euro în 2020, este a doua mare companie de proful din Luxemburg, după Luxaviation. Dar cele două companii nu sunt comparabile. Global Jet, deținut de monegascul Mike Savary (42,30%) și administrat de David Antoine (25,20%) pare să opereze cel puțin cinci avioane legate de interesele rusești, inclusiv cele trei Falcon 7X ale lui Roman Abramovici” scria presa luxemburgeză.
În plus, Global Jet e asociată cu o mare companie chineză, Jetsolution.
Rusia-China, o combinație care l-ar arunca în depresie pe vigilentul deputat PNL Pavel Popescu, ori pe al său coleg Alexandru Muraru.
O fi sigur pentru președintele Klaus Iohannis să bage bani în buzunarele unei firme care gestionează bunuri rusești și e asociată cu chinezii, aceia care spionează totul, prin telefoane și tablete, cum ni se tot spune?
Datele prezentate de noi în acest material nu constituie, în sine, o acuzație la adresa președinției. Dar atragem atenția că elementele sus pomenite pot naște îndreptățite speculații, plus că secretizarea aiuritoare a unor informații banale sub pretextul protejării siguranței naționale ar putea să aibă alte motivații.
Iar respectivele informații ar putea ieși la lumină într-un moment neconvenabil pentru președintele Iohannis, atunci cînd în locul lui va veni alt președinte, alt stăpîn al serviciilor secrete.
Să-i reamintim domnului președinte ca marele dosar penal care ar putea bloca drumul Laurei Kovesi spre Cotroceni a fost generat tot de închirierea cu cîntec a unui avion privat, tot spre Asia de Est? Doar unul.
