Pentru a putea înțelege mai bine cum funcționează modelul capitalist trebuie să privim elementele de ansamblu ce compun acest sistem. Ca orice alt moddel ce urmărește profitul și ierarhia, conceptul capitalist transformă marfă și capitalul social în capital monetar. Modelul capitalist aduce competiția economică la rang de război economic în care companiile private dintr-un stat ajung să asimileze atât tetritoriul cât și capitalul altor companii.
Un expemlu concret de compania ce se extinde atât teritorial dar și absoarbe alte capitaluri, este Facebook. De la înființarea sa, Facebook a absorbit alte capitaluri precum Instagram sau Whatsapp astfel asigurându-și monopolul în nișă și făcând imposibilă competiția datorită absorbției uriașe de capital pe care o are.
După cum am spus mai sus, economia de capital intermediază prin monetar întreaga sa activitate. Deci valoarea ei va fi dată de bani. Munca oamenilor este transformată în monetar și obligațiuni de credit. În momentul în care noi producem un leu, banca vă împrumută pentru dezvoltare sau consum 10 lei. Modelul inflaționist incontrolabil face ca în timp munca omului să fie devalorizată prin împrumuturi. Capitalul pe care oamenii îl țin în bănci este folosit drept lichiditate în emiterea obligațiunilor de credit. Practic sistemul este gândit pentru a consuma valoarea omului în timp, în schimbul dezvoltării economice.
Dacă sistemul capitalist este definit de bani, acțiuni și obligațiuni atunci vom avea 4 direcții din care vom putea obține bani. Robert Kiyosaki numește acest model „Cadranul banilor” pentru a putea înțelege mai bine rolurile actorilor din economie.
Angajatul este persoană ce prestează o muncă în timp ce este transformată în capital monetar. Este elementul reprezentativ al consumului, în general direcția banilor lui tinde către consum din diverese motive.
Liberul-profesionist este acea persoană ce împreună cu alți angajați ajută la punerea în funcțiune a unei companii indispensabile de vârful său ierarhic. Liberul profesionist produce bani din proria lui muncă și din munca angajaților. Proprietarii de firme mici sunt un bun exemplu de liber profesionist.
Patronul este acea persoană ce transformă muncă angajaților săi în monetar fără a fi nevoie de implicarea acestuia. Un bun exemplu de patron este chiar Henry Ford. Acesta folosea angajații într-un mod indispensabil unei companii de mari dimensiuni în care rolurile sunt foarte bine stabilite și fiecare își vede de obiectivele departamentului, astfel compania poate avea scalabilitate.
Investitorul este acea persoană care produce bani cu bani, transformând acțiunile în monetar și monetarul în acțiuni. Acesta folosește banii pentru a cumpăra acțiuni la un preț X pe care mai apoi le transformă în monetar la un preț de X+ a%. Acesta nu muncește pentru bani ci doar cumpără acțiuni la companii ce vor produce bani pentru el.
