Comasarea alegerilor și contopirea listelor pentru europarlamentare se bazează pe frică, nu pe vreun program în folosul oamenilor. La anunțarea deciziei, cei doi lideri de partide n-au făcut nicio trimitere la vreun proiect politic comun al viitorilor europarlamentari, colegi de listă. Nici un cuvânt despre vreo idee sau vreun obiectiv în folosul oamenilor care să fi justificat alăturarea lor.
Decizia listei comune s-a născut din frică. Regatul Împărătesei Ursula se zgâlțâie din temelii. Pe coridoarele cu lumină rece de la Bruxelles adie tot mai amenințător vântul protestelor din toate capitalele importante ale Uniunii Europene. Prin stabilimentele Comisiei Europene bântuie teama că, odată cu instalarea viitorului parlament, șandramaua birocratică va fi dată peste cap.
Paradigma care domină starea de spirit a europenilor este că Uniunea Europeană nu trebuie părăsită, ci trebuie schimbată.
Funcționărimea autocefală care comandă Europa simte pericolul răsturnării mesei și lucrează cu disperare la configurarea unui viitor parlament care să-i asigure „stabilitatea” în putere și privilegii. În toate statele se lucrează la „purificarea” candidaturilor pentru PE. Pretextul este blocarea extremismului. Cine nu este pe linie, este considerat extremist, putinist, naționalist ș.a.m.d.
Teama reală nu este de extremism, ci de faptul că va fi abolită domnia birocraților. Niște copaci pe rotile, apatrizi pe care nu i-a ales nimeni, dar care au puteri adesea discreționare asupra statelor suverane.
În toate instituțiile Uniunii Europene lucrează cca 60 000 de funcționari europeni, care consumă aproximativ 1% din PIB-ul total al statelor membre. Conform unei analize a prof. Petrișor Peiu, totalul economiilor europene a însumat în anul 2022 vreo 15 900 de miliarde de euro, iar bugetul Uniunii a fost de 170 de miliarde de euro, adică 1,06% din cât au produs toate statele membre. (https://www.qmagazine.ro/unde-a-gresit-europa-drama-caderii-cifrele-comparative-cu-sua-si-china/) „Cetățenii europeni plătesc câte un euro la fiecare 100 de euro produși ca valoare adăugată pentru a hrăni cea mai mare birocrație a lumii”, afirmă Petrișor Peiu.
Viitorul Parlament European trebuie să mențină status quo-ul. Statele au fost somate să aibă drept candidați figuri sigure, oameni „de-ai noștri”, devotați „proiectului (anti)european” impus de Ursula și Timmermans în ultimii cinci ani.
UN ADVERSAR INVENTAT CA SĂ POATĂ FI ÎNVINS
PSD și PNL negociau de mult timp pe alte subiecte – comasarea, candidați comuni la unele primării, candidat comun la președinție etc. Subiectul listei comune pentru europarlamentare a apărut în ultimul moment, abia săptămâna trecută. Și s-a adoptat aproape automat, fără nicio negociere.
Surse din cele două partide au dat de înțeles că „a fost dorința Bruxelles-ului”. Or, ceea ce la Bruxelles este dorință, la București devine ordin. Socoteala ar fi că 1+1=3. Adică PNL și PSD, împletite, trebuie să ia mai multe locuri pentru PE decât inamicul public nr.1, partidul „extremist” lui George Simion. De aceea, lista comună a fost făcută la ordinul și în interesul Bruxelles-ului.
Iohannis, care încă mai așteaptă o sinecură grasă pe bani europeni, abia aștepta să mai dovedească încă o dată că este sluga perfectă. Dacă nu șefia NATO, măcar să i se inventeze un mic „Înalt Comisar pentru Ucraina”, că banii de la casierie și luxul din hoteluri ori avioane n-au culoare politică. Este și cazul Laurei Kovesi, secuvinistă de lux, „extrasă din țară” – vorba cunoscătorului Băsescu-Petrov – pentru meritele avute în distrugerea elitelor naționale.
Despre săracu^ Ciolacu, ce să mai vorbim! A înghițit ordinul de contopire a listelor precum pelicanul. Vorba lui, orice obiecție la directiva primită ar fi fost „stupidă ca concepție, ca umană”!
Toate ar fi fost de înțeles dacă trompetele acestei coaliții contra naturii ar fi reușit să găsească pentru contopirea listelor niște explicații cu trimitere la problemele care frământă cetățenii europeni, dar și societatea românească.
Anunțarea deciziei a prilejuit, însă, afirmarea strălucită a prostocrației care ne conduce. Incapabili să construiască o bază programatică pentru decizia lor, Ciolacu și Ciucă au dat vina pe extremism. „Ne unim ca să ne apărăm de extremism” este scuza cea mai banală, credibilă ca o apă chioară.
Extremismul este un adversar care a fost inventat pentru a fi învins. Lipitorii de etichete trudesc din greu să vopsească AUR într-o asemenea culoare amenințătoare pentru omenire. Când alde Iohannis și Rolex Bogdan reluau cu gura plină, pe toate canalele posibile, teze ale lui Goebbels despre ciuma roșie ori despre desființarea partidului care se întâlnește cu „niște evrei” și „vinde țara în secret ungurilor”, nici divizia SRI de apărare a Constituției, nici morsa competentă, nici tenorii manipulărilor de astăzi și nici ilustra societate civilă cu praf de stele pe umeri n-au scos vreun sunet.
Simion îi sperie nu că ar avea vreo boabă de extremism în politica partidului său, ci pentru că nu se închină secretocrației care face jocurile din spatele cortinei. Nu extremismul este problema, ci eventualitatea ca un număr mare de europarlamentari din partea AUR și USR să fie un pericol pentru birocrația bruxeleză dacă – alături de ceilalți „insubordonabili” din țările occidentale – ar reuși să obțină o majoritate în PE.
Așa se explică directiva de a livra în viitorul PE cât mai mulți oameni siguri, liberali și sociali-democrați „de-ai noștri”, ghiocei pe bani mulți în fața clanțelor de pe la Bruxelles.
Imperiul birocratic centralizat condus de Împărăteasa Ursula are nevoie mai mult ca oricând nu de reformatori suveraniști, ci de politicieni figuranți precum Bușoi, Bogdan, Buda, Falcă, Nica, Siegfrid Mureșan, Adina Vălean et co.
BOMBOANA PE COLIVA DEMOCRAȚIEI
Când au anunțat comasarea alegerilor și contopirea listelor pentru europarlamentare, nici Ciucă, nici Ciolacu n-au făcut vreo referire la problemele cu care se confruntă construcția europeană ori la cele care frământă cetățenii României. Niciun program, nicio idee, nicio argumentație solidă în favoarea deciziilor anunțate. Nici măcar o aluzie la vreun mandat pe care „grupurile reunite” de europarlamentari aleși îl vor avea – dacă-l vor avea! – în forul legislativ european. Bașca faptul că, odată încheiate alegerile, fiecare românaș de pe lista comună o va lua care încotro, în grupuri politice diferite…
În loc să însăileze – să „creioneze”, cum îi place să spună – vreo brumă de program politic comun pentru viitorii europarlamentari, ca bază justificativă pentru candidatura lor pe aceeași listă, săracu^ Ciolacu a trântit o altă perlă de pomină: „Când ajungi în anumite funcții de stat trebuie să decizi ce e mai bine pentru România și apoi să armonizezi lucrurile astfel încât colegii să fie lămuriți că așa e cel mai bine pentru România, dincolo de a fi pesediști sau peneliști”. Vrând să pună o cireașă pe tortul deciziilor colective, Ciolacu a reușit exact pe dos, să pună o bomboană pe coliva democrației. Este ceea ce a învățat de la Bruxelles: de acolo vin decizii cu „ce e mai bine pentru România”, iar el „armonizează lucrurile” în așa fel încât „să fim lămuriți” că așa e cel mai bine pentru România!
