Elena Lasconi, vedeta transformată în politician, face un salt mortal politic: recunoaște că ar propune un premier PSD, exact ca Iohannis. Asta înseamnă că toată povestea cu „schimbarea” și „altfel de politică” nu e nimic mai mult decât un slogan pentru naivi. Lasconi, la fel ca toți ceilalți, e gata să joace la ruleta politică, cu aceeași mână de fise murdare, dar pretinzând că e jucător nou la masă.
Klaus Iohannis a dat o lecție dureroasă națiunii când a numit premieri PSD, sfidând bunul-simț și așteptările celor care l-au votat. Iar acum, Lasconi vine și spune, cu o seninătate dezarmantă, că ea ar face la fel. Cum să nu te întrebi unde începe independența și unde se termină carierismul? Aceleași partide, aceleași compromisuri. Încă o dovadă că în politica românească, nimeni nu vine cu cărți curate la masă.
Când îți construiești toată imaginea pe ideea de nou, de curat, de schimbare, și apoi arunci pe fereastră toate principiile pentru un troc politic ordinar, ce mai rămâne din tine ca politician? Rămâne doar o mască de fațadă, în spatele căreia se ascunde același sistem stricat, același joc de interese. Lasconi demonstrează că și „independenții” sunt la fel de captivi vechiului sistem. Că până la urmă, nu e vorba despre binele public, ci despre cum să intri în hora politică fără să calci pe cineva pe picioare.
În fond, asta e România politică de azi: oameni care vorbesc frumos despre principii, dar care la primul colț se scutură de ele ca de niște balast inutil. Lasconi devine un alt pion în marea tablă de șah a compromisurilor. Aceeași piesă, același joc.
