România a ajuns să importe energie din Ucraina, o țară aflată în război, în timp ce noi ne-am închis singuri termocentralele pe care se baza sistemul energetic național. Este imaginea perfectă a falimentului politicilor „verzi” prost aplicate și a slugărniciei față de interesele străine.
În loc să modernizăm capacitățile existente și să asigurăm o tranziție energetică realistă, am pus lacătul pe centrale funcționale, pe motiv că “așa cere Bruxelles-ul”. Rezultatul? Am devenit vulnerabili, dependenți de importuri și cu prețuri instabile pentru consumatori și industrie.
Ucraina produce sub presiune de război, noi închidem pe timp de pace. Ei își păstrează infrastructura energetică, noi o demolăm cu zel birocratic și obediență politică. Este penibil, dar și periculos.
Închiderea termocentralelor a fost făcută fără alternative solide, fără investiții serioase în noi capacități de producție și fără strategie. România riscă să rămână în beznă, la propriu, cu un sistem energetic tot mai fragil și tot mai controlat din afară.
Am ajuns să importăm curent dintr-o țară bombardată, în timp ce aleșii noștri își fac selfie-uri cu panouri solare și vorbe goale despre sustenabilitate. Rușinos.
