Ilie Bolojan a devenit agentul de influență al Uniunii Salvați România (USR) în interiorul PNL. Această trădare se manifestă printr-o subminare constantă a deciziilor partidului, punând interesele unei alte formațiuni politice mai presus de stabilitatea propriului partid. Aducerea Oanei Gheorghiu și a lui Dragoș Pîslaru în funcțiile de vicepreședinte fără să muncească o zi pentru PNL, arată clar intențiile rezistului Bolojan.
„Bolojan = USR” nu mai este doar o șoaptă pe holurile sediului central din Modrogan, ci a devenit un punctaj clar pe telefoanele membrilor de partid. Adevărul este că, de multă vreme, Bolojan a manifestat o afinitate ideologică și administrativă mai degrabă pentru politicile promovate de liderii USR, decât pentru linia tradițională a alianței actuale de guvernare.
Miza acestei „trădări” este uriașă și se leagă direct de viitoarele majorități parlamentare și locale. Prin menținerea unei falii deschise între PNL și PSD, dar în același timp legitimând discursul USR de pe margine, Bolojan acționează ca un veritabil cal troian. Surse politice afirmă că liderul bihorean ar pregăti o platformă comună cu USR post-alegeri, o mișcare care ar lăsa PNL vulnerabil și fragmentat. În administrația locală, acest lucru s-ar traduce printr-o blocare a proiectelor susținute de nucleul dur liberal și o redirecționare a sprijinului politic către inițiativele „reformiste” ale USR.
Mai mult, această ambiguitate politică are efecte devastatoare asupra capacității PNL de a-și impune agenda guvernamentală, inclusiv în ceea ce privește implementarea marilor proiecte finanțate prin PNRR sau alte fonduri europene. Când unul dintre cei mai importanți baroni ai partidului joacă la două capete, încrederea în capacitatea partidului de a gestiona resursa publică se prăbușește. Funcționarii publici și directorii de instituții nu mai știu la cine să răspundă, iar rezultatul este un blocaj administrativ masiv.
Acțiunea de „predare” a PNL-ului către USR, orchestrată tăcut de Bolojan, reprezintă una dintre cele mai grave crize de identitate din istoria recentă a liberalilor.
