Coaliția de guvernare intră, din nou, pe muchie de cuțit, după ce lideri importanți ai PSD au confirmat public că partidul a declanșat consultări interne privind rămânerea la guvernare și au lăsat deschisă explicit opțiunea ruperii alianței. Mesajele venite în ultimele ore dinspre PSD, dublate de tensiunile repetate din coaliție și de acuzațiile de „acțiune unilaterală” la adresa premierului Ilie Bolojan, conturează cel mai serios episod de criză politică de la instalarea actualului Executiv.
Consultări în PSD și condiționări pentru continuarea guvernării
Semnalul cel mai puternic a venit de la Lia Olguța Vasilescu, care a vorbit despre o „procedură de consultare” în partid, în urma căreia PSD ar putea decide dacă mai rămâne sau nu la guvernare. În declarații preluate de presă, Vasilescu a indicat direct că problema nu este doar o divergență punctuală, ci o nemulțumire mai largă legată de felul în care ar fi condus guvernul și de raportarea premierului la partenerii de coaliție.
În paralel, o altă voce PSD, fostul ministru Marius Budăi, a transmis că „scenariul ieșirii PSD de la guvernare” a existat și „va rămâne pe masa Coaliției”, invocând încălcarea protocolului de guvernare în chestiuni sensibile (inclusiv votul României pe acordul UE–Mercosur, prezentat ca motiv de conflict între parteneri).
Criza din coaliție: ședințe tensionate și reforme împinse „pe repede înainte”
Tensiunile nu sunt doar retorică. La prima reuniune a coaliției din acest an, liderii PSD, PNL, USR și UDMR au discutat despre reforme și despre bugetul pe 2026, iar una dintre soluțiile vehiculate a fost angajarea răspunderii Guvernului pe un pachet de reformă administrativă — un instrument care, deși legal, amplifică presiunea politică și riscul de ruptură atunci când partenerii se simt ocoliți sau forțați să înghită decizii fără negociere reală.
În același timp, PSD a ridicat public miza: nu mai e vorba doar de amendamente sau posturi, ci de legitimitatea modului de decizie în coaliție, o critică ce lovește direct în premierul Ilie Bolojan și în echilibrul fragil al actualei formule de guvernare.
De ce acum: coaliție mare, dar cu fisuri structurale
Actualul guvern a fost construit ca o coaliție largă, într-un context de presiune pe stabilitate și pe reforme fiscale/administrative. În iunie 2025, agențiile internaționale notau formarea unei majorități pro-europene în jurul unui premier PNL (Ilie Bolojan), cu PSD ca partener esențial pentru majoritatea parlamentară, într-un moment în care România avea nevoie de credibilitate și de un executiv funcțional.
Doar că o coaliție mare nu înseamnă automat o coaliție stabilă: ea poate deveni, dimpotrivă, un „cartel” de interese divergente, unde fiecare partid își apără propriul electorat și propriile rețele, iar orice reformă dureroasă (restructurări, tăieri, schimbări administrative) produce tensiuni instantanee. Analizele de politică regională au subliniat încă de la început că executivul are în față simultan presiuni bugetare, neîncredere socială și riscul de blocaj politic dacă reformele sunt împinse fără consens.
Ce înseamnă „ieșirea PSD”: trei scenarii care se conturează
În prezent, „ieșirea PSD de la guvernare” este folosită ca amenințare politică, dar consultările și atacurile directe sugerează că partidul își pregătește opțiunile. Pe masă se disting trei scenarii:
PSD pleacă din guvern după o decizie internă, iar coaliția se rupe. E varianta de criză, cu efecte imediate: renegocieri, posibil guvern minoritar sau căutarea unei noi majorități.
PSD rămâne, dar condiționează radical continuarea, cerând schimbări în modul de luare a deciziilor, în pachetele de reformă și posibil chiar în configurația guvernului (remaniere/redistribuire de portofolii).
Se încearcă schimbarea premierului sau „resetarea” coaliției, fără rupere formală — o variantă despre care se vorbește în spațiul public inclusiv prin atacurile repetate la adresa lui Bolojan și prin ideea că „nu mai merge” în formula actuală.
Deocamdată, PSD transmite semnale care țin toate cele trei uși întredeschise, dar elementul nou este că amenințarea a trecut de la „zgomot de fond” la procedură internă și comunicare coordonată.
Miza reală: controlul agendei și costul politic al reformelor
Dincolo de conflictele punctuale, miza este una clasică în coalițiile mari: cine controlează agenda și cine plătește electoral pentru reformele dure. Dacă premierul împinge reforme administrative rapide (inclusiv prin angajarea răspunderii), PSD riscă să fie asociat cu costul social al măsurilor, fără să poată revendica beneficiile. Dacă PSD blochează sau diluează reformele, își protejează baza, dar riscă să fie acuzat că sabotează guvernarea.
În acest echilibru instabil, amenințarea ieșirii din guvernare devine instrumentul cu care PSD încearcă să își recâștige pârghii de negociere. Iar faptul că lideri PSD vorbesc public despre „masă”, „consultări” și „decizie” sugerează că partidul își pregătește terenul pentru o schimbare de direcție, nu doar pentru o rundă de declarații.
