un editorial de Florian Bichir
A revenit subiectul datei Paștelor. M-am ferit să intru în dezbatere pentru că a fost Săptămâna Luminată, iar spiritele s-au încins. Inclusiv argumentele unora au fost puerile.
Ca istoric –și cât de cât cunoscător al acestei probleme – trebuie să reamintesc că în decembrie 1916 armata de ocupație germană a încercat prin ordonanță militară să oblige populația și Biserica Ortodoxă Română să sărbătorească Crăciunul și Anul Nou 1916-1917 odată cu Biserica Catolică. Reacția Î.P.S. Conon Arămescu-Donici, Mitropolitul primat al Bisericii Ortodoxe Române a fost dură, iar unii clerici – mai târziu lideri ai „stiliștilor” au fost arestați de autoritățile germane. În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus în anul 1919 de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu, iar Biserica l-a adoptat în octombrie 1924.
Lumea ortodoxă s-a împărţit în două: pe de o parte Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Bulgară, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei au acceptat noul calendar gregorian, şi, pe de altă parte Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă şi părţi din Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară şi Română, Sf. Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului, care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Pentru a exprima unitatea Ortodoxiei, toate Bisericile, dar toate – cu excepția celei finlandeze – au hotărât ca Sfintele Paști să fie serbată la o dată comună (după calendarul iulian). De aceea calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Române se numește și iulian rectificat sau îndreptat (sărbătorile sunt după calendarul gregorian, dar paștele după cel iulian),
Puțină lume știe că în anii ’20 s-a propus ca Bucureștiul să fieo capitală a Ortodoxiei! Moscova căzuse în mâna bolșevicilor, iar generația interbelică se gândea dacă nu este timpul ca Bucureștiul să reprezinte în Europa cea de-a patra Romă! După Constantinopol, Roma și Moscova, venea rândul Bucureștiului! Despre polul ortodox în Europa Unită, e iar mult de discutat…
Studiez de câțiva ani Geopolitica Ortodoxiei, o ramură deosebită a geopoliticii și intenționez să scriu o carte despre această disciplină, împreună cu colega mea, Oana Mihaela Vladu.
Problema schimbării datei pascale ține de această geopolitică a ortodoxiei. Celebrarea împreună cu Biserica Catolică ne-ar confirma existența la spațiul vestic, la Europa. Pentru cei care urmăresc aceste probleme, același lucru se întâmplă și în Ucraina, unde se discută schimbarea alfabetului chirilic, dar și adoptarea calendarului gregoriaan (catolic) tocmai pentru distanțarea de Moscova, de pan-slavism!
Pe de altă parte, o modificare a calendarului ar produce o mare tulburare. Nu doar la nivelul Ortodoxiei, care prăznuiește în semn de Unitate data Pascală, ci și a populației.
Trecută prin trista și regretabila schismă stilistă, Biserica Ortodoxă Romînă nu are nevoie de astfel de experimente. Aflată sub un atac continuu al forțelor progresiste, Biserica trebuie să evite aceste ispite. Câteodată făcute cu intenții bune…
