România se împrumută la costuri de aproape 8% pe termen lung, statul luând luni cel mai scump împrumut pe 10 ani cel puțin din 2005 până în prezent.
România se împrumută la costuri de aproape 8% pe termen lung, statul luând luni cel mai scump împrumut pe 10 ani cel puțin din 2005 până în prezent. Deși costurile de împrumut cresc la nivel mondial, situația este mai gravă pentru România, deoarece țara noastră a intrat în criza Covid și criza geopolitică cu dezechilibre macroeconomice uriașe (deficite mari). Ministerul Finanțelor este condus de Adrian Câciu, ministru PSD, partid care, atunci când era în opoziție, critica guvernul liberal pentru costurile mari ale împrumuturillor.
Ministerul Finanțelor s-a împrumutat luni pe 10 ani la un cost mediu de 7,92%, un nivel record al împrumuturilor pe termen lung, conform datelor Băncii Naționale a României. Costul este cu 1,43 puncte procentuale mai mare comparativ cu cel la care România s-a împrumutat la licitația din aprilie, arată economiștii Banca Transilvania.
Costuri atât de mari la împrumuturile pe termen lung au mai existat înainte de ultima criză financiară. De exemplu, pe 20 iulie 2005, Ministerul Finanțelor se împrumuta pe 10 ani la o dobândă de 7,85%, însă și aceasta era sub nivelul din prezent, conform datelor BNR.
Este de menționat însă că în perioada crizei financiare din 2008-2009 lipsesc împrumuturile pe termen lung, statul preferând atunci să se împrumute pe perioade mai scurte.„Se evidențiază creșterea ratei de dobândă la titlurile de stat pe scadența 10 ani cu 32 puncte bază la 7,79%, nivel record”, subliniază și economiștii BT.
Și băncile s-au arătat interesate să finanțeze statul la dobânzi atât de mari. Astfel, Ministerul de Finanțe voia să împrumute 300 de milioane de lei, prin redeschiderea unei emisiuni de obligațiuni cu scadența februarie 2032, însă interesul băncilor a fost atât de mare încât a ajuns să împrumute 517 milioane lei.Nivelul dobânzilor „a la long” reprezintă un indicator al credibilității țării în fața investitorilor, un cost mare și în creștere însemnând că investitorii văd anumite riscuri. Totodată, nivelul ridicat al dobânzilor la care se împrumută România este îngrijorător, în contextul în care țara noastră are de finanțat în acest an un deficit de 5,8% (aproximativ 77 miliarde lei) din Produsul Intern Brut (PIB), fiind singura țară din UE în procedură de deficit excesiv. Per total, România trebuie să împrumute în acest an aproximativ 145 miliarde lei de pe piaţa internă şi externă pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriilor anterioare. Un cost mai mare al împrumuturilor înseamnă o presiune asupra datoriei publice, în creștere în ultimii ani, și care tocmai a trecut de pragul de 50% din PIB.
De ce se împrumută România la costuri atât de mari?
„Țările care au intrat în această succesiune de crize (Covid și geopolitică) cu deficite gemene nesustenabile și implicit nevoi de finanțare relativ mai mari sunt mai afectate de turbulențele de pe piețele globale”, explică Ciprian Dascălu, economist şef al BCR.
România este ţara cu cel mai mare deficit bugetar din PIB din toată Uniunea Europeană și are de asemenea cel mai mare deficit de cont curent din UE, singura țară care a depăşit pragul de 5%.
Dascălu susține că proximitatea de zona de conflict a exacerbat această mișcare de majorare puternică a costurilor de împrumut în regiunea Europa Centrală și de Est.
Însă România are în continuare cele mai mari costuri de împrumut pe termen lung din regiune, deși diferența față de statele vecine s-a mai redus recent.
„Sunt mai sus [costurile], dar au fost mereu mai sus… relativ la spread-ul istoric sunt chiar destul de strânse versus cele din regiune”, spune economistul. De exemplu, România se împrumută acum pe 10 ani cu 90 de puncte de bază mai scump decât Polonia, însă anul trecut diferența medie a fost de 190 de puncte de bază, arată Dascălu.
Totuși, această creștere a dobânzilor este în linie cu creșterea randamentelor suverane cu maturități pe termen lung la nivel global și regional, pe fondul așteptărilor de majorare a ratelor de dobândă pe termen scurt de către băncile centrale ca raspuns la intensificarea presiunilor inflaționiste, mai spune Dascălu.
