Dragoș Damian: Marcel Ciolacu, data vitoare când mai pleci în Qatar, ia cu tine și șefii celor mai mari 10 fabrici din România
Olaf Scholtz a plecat în China cu șefii celor mai mari corporații nemțești, crema industriei germane și internaționale. S-a dus acolo știind că nu poate opri importurile de produse (ieftine) chinezești, dar încercând, la schimb, să crească exporturile anumitor sectoare industriale germane către China. Când a fost în România, Olaf Scholtz a cerut acces la energia din România, dar nu cred că noi am cerut la schimb, de exemplu, să creștem exporturile de mobilă către Germania.
Am aflat din presă că Marcel Ciolacu a plecat într-o misiune economică în Qatar, miza mare! însoțit fiind de o delegație ministerială și de șefi de companii aflate în proprietatea statului. Nu știm dacă din delegație fac parte și șefi de companii private, indiferent de capital, mai mult ca sigur că nu. Statul Qatar, plin de bani și de know-how în energie, construcții și apărare, va profita de ocazie și ne va vinde ceva, finanțări, servicii sau produse, este clar că asta este rațiunea deplasării, pe masă sunt, se spune, 15 miliarde de dolari.
Foarte bine, însă era și mai bine dacă alături de Marcel Ciolacu erau și șefi de companii de mâncare, de mobilă, de electrocasnice, de medicamente, de materiale de construcțîi, de încălțăminte sau altele, în așa fel încât să le vindem și noi qatarezilor ceva cu valoare adăugată. Chiar dacă sunt puțini, qatarezii sunt extrem de bogați, au o populație în creștere, au un consumerism de nestăvilit. Pare neverosimil să spui că ii poți interesa pe qatarezi cu ceva din România, dar merită încercat, în cel mai rău caz primești un refuz.
Sebastian Burduja a fost săptămânile trecute în Azerbaijan, de unde România va cumpăra energie. Era bine să vedem dacă nu cumva și România poate vinde azerilor mâncare, mobilă, electrocasnice, medicamente, materiale de construcții, încălțăminte sau altele.
Atâta vreme cât diplomația economică a României nu există și nu se focusează pe intensificarea relațiilor de export, România va rămâne o țară îndatorată, cu deficite complicate bugetare, de cont curent și de balanță comercială. Atâta vreme cât deficitul de balanță comercială este de 10% din PIB, România nu-și va plăti niciodată datoriile. Atâta vreme cât în delegațiile oficiale ale Guvernului României nu se află și șefi de fabrici de mobilă, de mâncare, de electrocasnice , de medicamente, de materiale de construcții, de încălțăminte sau altele, România va rămâne la coada clasamentelor economice și nu va avea un cuvânt de spus în noua ordine mondială.
