USR-PLUS a declanșat operațiunea de falimentare a companiei naționale TAROM. Ministrul Drulă de la Transporturi și argații săi impuși în funcții de conducere au informat că aeronavele Tarom nu mai au voie să tragă „la burduf” pe Aeroportul Otopeni.
Practic, compania românească ajunge să fie dezavantajată atunci când evoluează pe teren propriu. Este ca și cum britanicii ar faulta British Airways sau nemții și-ar bate joc de avioanele, piloții și pasagerii Lufthansa. Printr-o dispoziție a directorului Cosmin Pesteșan, s-a decis ca aeronavele Tarom să nu folosească burduful. Practic, românii care aleg să cumpere bilet la compania națională sunt aruncați în autobuze, iar străinii care aleg alte companii beneficiază de confortul îmbarcării în avioane direct de la terminal. Inclusiv personalul navigant a fost aruncat de managementul corporatist în autobuze.
Afacerea face așa zise economii minore pentru fiecare avion. Practic, aceasta este diferența între utilizarea burdufului și închirierea autobuzului. În realitate, statul este păgubit cu sume importante. Burduful este al Aeroportului Otopeni, firmă de stat condusă de Cosmin Peșteșan. Omul a cunoscut celebritatea zilele trecute, după ce-și trecuse numele și poza pe „gardurile” aeroportului. Economiile iluzorii vor fi „compensate” de pierderile mari, cauzate de faptul că Tarom nu va mai vinde locuri la business-class. În noile condiții, clienții premium trebuie să aștepte să coboare prin spatele avionului și să aștepte autobuzul.
Practic, dispar clienții care plătesc mii de euro pe biletele business-class și care vor evita Tarom. Milioane de euro vor dispărea din conturile operatorului aerian românesc. Vor fi alte companii care să profite iar liberal-progresiștii vor aplauda frenetic. Autobuzele sunt operate de alte interese, iar decizia de a evita burduful bagă sume importante în buzunarele largi ale operatorilor de transport auto. Blue Air sau WizzAir reușesc să negocieze administrația aeroportului tarife mai mici. În acest timp, Tarom își trimite pasagerii în frig și îi face să încheie călătoriile, înghesuiți în autobuze.
Alte afaceri derivate din managementul spectaculos al progresiștilor sunt legate de mașinile care împing avioanele pe pistă. Alți bani, altă distracție. Peste toate astea, milioane de români se simt acasă ca niște rude sărace într-o colonie care a pierdut total controlul asupra resurselor sale. Cine se plângea acum câțiva ani de tratamentul umilitor pe care românii îl primeau pe aeroporturile din marile capitale nu mai are de ce să se plângă. Umilința continuă acasă.
