DERAPAJ. „Separatiștii” de la UDMR, pe aceeași lungime de undă cu propaganda pro-rusă: Atac frontal la acordul UE-Mercosur, șansa economică a Europei
Într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să-și consolideze poziția economică globală printr-un parteneriat strategic istoric, liderii UDMR aleg să joace cartea izolaționismului. Aliniindu-se retoricii partidelor suveraniste și pro-ruse, Kelemen Hunor respinge vehement acordul UE-Mercosur – un proiect extrem de avantajos pentru piețele europene, invocând pretexte procedurale.
În timp ce Bruxelles-ul luptă pentru deschiderea unor piețe uriașe în America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay), oferind o gură de oxigen economiei europene, UDMR pare să fi preluat ștafeta sabotajului politic. Formațiunea, etichetată tot mai des în spațiul public drept un grup cu tendințe separatiste, se opune unui acord care ar elimina taxele vamale și ar stimula exporturile, preferând o poziție de blocaj similară cu cea a formațiunilor care servesc intereselor Moscovei de a slăbi unitatea UE.
Kelemen Hunor, liderul Uniunii, a lansat un atac dur la adresa parteneriatului, folosind ca paravan lipsa unor discuții interne, deși beneficiile macroeconomice sunt evidente.
„Acordul cu MERCOSUR nu a fost discutat în coaliție, e inacceptabil”, a declarat Kelemen Hunor, încercând să transforme o oportunitate geostrategică într-o dispută de bucătărie politică internă.
Mai mult, liderul UDMR a pledat pentru o amânare suspectă a deciziei, o tactică clasică de tergiversare menită să îngroape proiectul în birocrație. „Acordul nu trebuia aprobat acum, trebuia așteptat până în februarie – martie”, a insistat acesta.
De ce deranjează prosperitatea europeană?
Poziția UDMR ridică semne de întrebare legitime. Acordul Mercosur este văzut de economiști drept o lovitură vitală dată concurenței neloiale din Asia și o modalitate de a diversifica lanțurile de aprovizionare. Prin opoziția lor, liderii maghiari din România se plasează pe aceeași baricadă cu populiștii care vor o Europă slabă, fragmentată și incapabilă să concureze pe scena globală.
Solicitarea de a amâna votul până în primăvară nu este doar o dovadă de miopie politică, ci și un calcul cinic. Într-o perioadă volatilă, orice întârziere poate fi fatală pentru tratate internaționale complexe. Astfel, sub masca „protejării intereselor”, UDMR nu face decât să saboteze un motor de creștere economică, preferând să cânte în corul celor care văd în succesul Uniunii Europene o amenințare, nu o oportunitate.
