De la Mișcarea Solidaritatea din Polonia la Mișcarea Deșteptarea din România. Comunismul nu a căzut, doar și-a schimbat masca

În 1989, românii au ieșit în stradă cu speranța că regimul comunist se va prăbuși. Însă ceea ce a urmat nu a fost o schimbare reală, ci doar o cosmetizare a puterii. Nicolae Ceaușescu a fost executat, dar comuniștii și securiștii au rămas la butoane, mimând democrația și perpetuând același comportament toxic. România a fost capturată de o oligarhie care și-a consolidat controlul asupra instituțiilor statului, iar promisiunea libertății și democrației a fost înlocuită cu o tranziție interminabilă și coruptă.

În contrast, Polonia a demonstrat prin Mișcarea Solidaritatea că un popor unit poate răsturna regimuri opresive. În anii ’80, milioane de polonezi, conduși de Lech Wałęsa, au pus presiune pe un sistem comunist obosit, câștigând alegeri semi-libere în 1989 și deschizând drumul spre o democrație autentică. La noi, însă, iluzia schimbării a fost doar un pretext pentru ca aceiași oameni să-și păstreze privilegiile sub alte denumiri.

Mișcarea Deșteptarea: începutul unei revolte autentice?

Ieri, un protest masiv a adunat peste 150.000 de români din întreaga țară, o manifestație împotriva regimului PSD-PNL și a „domniei Clanului Iohannis.” Protestul este un semnal clar al revoltei populare împotriva capturării instituțiilor statului și a anulării alegerilor prezidențiale, o mișcare ce amintește de revolta poloneză din anii ’80. Românii cer eliberarea statului de sub controlul unui sistem corupt și opritea continuării ilegale a regimului lui Klaus Iohannis, care refuză să renunțe la putere.

Capturarea instituțiilor, controlul absolut asupra justiției și anihilarea oricăror forme de opoziție au transformat România într-un stat captiv. Protestatarii au arătat că țara se află la un moment critic: fie poporul se trezește și rupe lanțurile, fie rămânem pentru totdeauna sub dictatura unei clase politice care nu servește interesul național.

Lecția Solidarității

Polonia ne oferă un exemplu de curaj și organizare. Solidaritatea nu a fost doar o mișcare sindicală, ci un simbol al unității și al luptei pașnice împotriva opresiunii. Milioane de oameni au pus presiune pe regimul comunist, forțând reforme și alegeri libere. În România, „Mișcarea Deșteptarea” ar putea avea același potențial, dar doar dacă românii înțeleg că schimbarea nu vine din proteste izolate, ci dintr-o mobilizare masivă și constantă.

Clanul Iohannis: simbolul unui sistem capturat

Regimul lui Klaus Iohannis reprezintă exact ceea ce românii au sperat să lase în urmă în 1989: un sistem corupt, condus de o elită care refuză să renunțe la putere. Fără alegeri prezidențiale, cu instituții controlate și o justiție subordonată, România este, în 2025, mai departe de democrație decât era acum 30 de ani. Ieri, cei 150.000 de oameni din stradă au transmis un mesaj clar: românii nu mai acceptă să fie conduși de un regim ilegitim.

Va reuși România să învețe lecția?

România se află la o răscruce de drumuri. Va urma exemplul Poloniei, organizându-se și mobilizându-se în jurul unei mișcări autentice, sau va continua să fie prizoniera unui sistem corupt? Mișcarea Deșteptarea ar putea fi începutul unei revoluții pașnice, dar decisive, împotriva clasei politice care a capturat țara.

Este timpul ca românii să-și ia destinul în propriile mâini. Protestele sunt doar începutul. Schimbarea reală vine din acțiune, din unitate și dintr-o voință clară de a rupe legăturile cu trecutul. România nu mai poate aștepta.