Luptător cu gura contra corupției, imposturii și hoțiilor încă de când a nimerit, nici el nu știe cum, în dealul Cotrocenilor, președintele Iohannis are de dat cel mai greu examen din viața lui: să-și țină cuvântul dat. E greu, cum ziceam, fiindcă până acum nu și l-a ținut niciodată: nici când a promis că face curat în grajdurile justiției, nici când s-a jurat să facă din țară „România educată”. La cum arată astăzi tirania medicală impusă de Rafila, Arafat și ceilalți mici satrapi din guvern, s-ar putea spune că „România educată” e mai curând „România reeducată”, dar asta-i altă căciulă.
Căciula care ne interesează, pe moment, e mai degrabă o cașchetă: cașcheta generalului Ciucă, prim-ministru al României. Cei care au crezut că, dacă vine un militar la șefia guvernului, vom avea parte de disciplina, ordinea și rigoarea cazone, s-au înșelat amarnic. Nu se mai nasc astăzi militari ca pe vremuri – de altfel, acum o sută de ani, când România purta războaie, iar generalii își câștigau galoanele cu sânge, pe câmpul de luptă, un moș Teacă precum Ciucă n-ar fi ajuns nici măcar căprar de companie. Așa însă, după ce l-a făcut presa năimită „eroul din Irak” și i-a atribuit lupte în care nu s-a tras nici măcar cu petarde, Ciucă a devenit general cam la apelul bocancilor. Las la o parte faptul că personajul nu are pic de onoare militară și, după ce a spus că nu va intra niciodată în politică, îi ciugulește acum din palmă lui Iohannis și a fost cocoțat tocmai în funcția de premier. Dar pe zi ce trece Ciucă se dovedește mai plin de putregai sufletesc decât ne-am fi putut imagina. Grație eforturilor admirabilei „vânătoare de plagiatori” Emilia Șercan, generalul a fost dovedit hoț cu acte. La un astfel de verdict, orice general de pe vremuri și-ar fi zburat până acum creierii ori și-ar fi făcut harakiri; pesemne însă că generalul nostru de carton ori n-a avut ce creieri să-și zboare, ori nu și-a putut duce sabia în dreptul buricului, din motive de burtă prea mare și mâini prea scurte.
Prin urmare, generalul Ciucă și-a băgat capul între umeri, ca țestoasa, și l-a luat pe nu în brațe, zicând că el a respectat legea, n-a copiat nimic. Și pe criteriul ăsta i se pare, deci, normal, să încaseze pensie specială, salariu de senator, salariu de prim-ministru, bașca sute de mii de lei adunați de pe urma doctoratului șterpelit de pe la alții. Însă nu acest plagiator jalnic, acest cabotin în uniformă este adevăratul vinovat. El doar a furat, cum a văzut că fură și alții, de la Ponta la Gabriel Oprea și de la Olguța la Tudose și ce și-o fi zis: „Bă, adică io-s mai prost? Nu ciordesc și eu măcar douăj’ de pagini?”
Adevăratul vinovat pentru că generalul plagiator Ciucă mai este încă prim-ministru este Iohannis. Ce spunea Iohannis acum câțiva ani, când plagiatorii dovediți erau din PSD și se numeau Ponta, Oprea sau Tudose? Iată ce spunea, de pildă: „Doctoratele și plagiatele nu fac casă bună. Cred că este vital să redăm încrederea publicului în şcolile doctorale şi cred că acest demers se încadrează perfect în programul meu «România educată». Iar dacă un politician este dovedit ca plagiator, el trebuie să dispară din politică. Noi trăim momentan într-o formă de sincopă. La noi, hoții s-au cocoțat în vârful statului și acest lucru a fost posibil și datorită toleranței prea mari a societății și a mediului universitar față de plagiat. Fiindcă plagiatul este o formă de hoție.”
Păi și dacă e o formă de hoție, iar fata aia a demonstrat că Ciucă a copiat până și notele de subsol, de ce trebuie să mai înființezi, Herr Șifonier, comitete și comiții ca să-i cerceteze lucrarea plagiatorului? De ce accepți ca un hoț dovedit să mai stea în fruntea guvernului, în loc să „dispară din politică”, așa cum cu propria-ți gură ai spus? Să fie oare singurul motiv că Ponta era din altă bandă de hoți, în vreme ce Ciucă este hoț chiar în banda unde vătaf este însuși președintele României?
Citește și:
