Criza migranților pune presiune pe spațiul Schengen: Italia și Spania, militează pentru reintroducere granițelor interne
La sfârșitul lunii iulie, Ceuta, o enclavă spaniolă din Maroc, a fost invadată de 72.000 de migranți. În două zile, marea majoritate au fost repatriați. Strâmtoarea Gibraltar separă Ceuta de Spania, dar Italia a decis să reinstituie controalele la frontierele sale aeriene și maritime cu Spania. Madridul a răspuns cu măsuri similare: luni de prelungiri și polemici. Pe 23 octombrie, controalele au fost ridicate, dar a fost încă o lovitură dată Schengen, sistemul care garantează libera circulație a mărfurilor și a persoanelor în UE fără controale la frontieră. Statele membre pun sub semnul întrebării acest pilon al integrării UE de ani de zile. Să vedem cum.
Acordul Schengen este într-un real pericol
Acordul Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985. Reprezentanții Belgiei, Franței, Germaniei de Vest, Luxemburgului și Țărilor de Jos s-au întâlnit în satul omonim din Europa de Nord și au convenit asupra eliminării progresive a controalelor la frontierele lor comune. Acordul a autorizat, de asemenea, cooperarea dintre autoritățile polițienești și judiciare, schimbul de informații și coordonarea vizelor. Italia s-a alăturat cinci ani mai târziu, urmată în 1991 de Spania și Portugalia. În 1995, acordul a devenit operațional, iar spațiul Schengen s-a extins și până în prezent cuprinde peste 4 milioane de kilometri pătrați și 29 de țări: 25 de state UE (cu excepția Irlandei și Ciprului) și patru state din afara UE (Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein). În total, 460 de milioane de cetățeni locuiesc în spațiul Schengen, unde 3,5 milioane de oameni trec frontiera națională în fiecare zi, dintre care 2 milioane în interes de muncă. În plus, 32 de milioane de întreprinderi beneficiază de transport mai rapid, costuri reduse și creșterea comerțului.
Încă de la început, acordul prevede posibilitatea reintroducerii controalelor în cazuri excepționale. Codul Frontierelor Schengen, modificat în 2024, permite această măsură temporar, ca ultimă soluție și numai în prezența unei amenințări grave la adresa securității interne. În cazul unei amenințări imprevizibile, cum ar fi un atac terorist, controalele pot fi prelungite pentru o perioadă totală de până la trei luni. Dacă amenințarea este previzibilă, cum ar fi în timpul unor evenimente sportive majore sau al vizitelor șefilor de stat, restricțiile pot fi prelungite pentru o perioadă de șase luni, până la maximum doi ani. În cazul unui pericol persistent, restricțiile pot fi prelungite pentru o perioadă totală de trei ani. Statele membre trebuie să informeze Comisia UE, Parlamentul European, Consiliul și statele membre, justificând decizia lor, durata și modalitățile acesteia. Comisia UE poate emite un aviz, dar nu are drept de veto.
În primii 20 de ani de Schengen, suspendarea controalelor la frontieră a rămas un fenomen excepțional. Acest lucru este confirmat de rapoartele colectate din 2006 de către Comisia Europeană: până în 2014, 17 state au recurs la controale la frontieră în doar 35 de ocazii, cu o medie de patru pe an. În majoritatea cazurilor, acestea au durat doar câteva zile și au fost implementate pentru evenimente extraordinare: întâlniri politice, evenimente sportive sau vizite ale șefilor de stat. Italia le-a introdus între 28 iunie și 15 iulie 2009, pentru Summitul G8 de la L’Aquila. Norvegia le-a reinstituit timp de două săptămâni în timpul ceremoniei de decernare a Premiului Nobel. În 2008, Austria le-a implementat timp de o lună în timpul Campionatului European de Fotbal, în timp ce în 2014, Estonia le-a aplicat timp de câteva zile în timpul vizitei președintelui american Barack Obama.
În 2015, situația s-a schimbat. Două crize au pus presiune asupra liberei circulații: sosirea a peste un milion de solicitanți de azil de-a lungul rutelor Balcanilor de Vest și Mediteranei și amenințarea teroristă tot mai mare, culminând cu atacurile de la Paris și Bruxelles. După o deschidere inițială a frontierelor, în special de către Germania, care a primit majoritatea refugiaților, restricțiile au fost reinstituite și prelungite pentru perioade din ce în ce mai lungi, pe măsură ce imigrația, securitatea și controlul la frontiere au devenit teme centrale în dezbaterea publică. În patru ani (2015-2019), 14 state au depus 89 de notificări, o medie de 18 pe an, în timp ce durata a crescut la 118 zile, deoarece controalele au fost prelungite de mai multe ori. În timpul pandemiei, restricțiile la frontiere s-au intensificat: 197 de notificări în doi ani, în principal pentru a limita răspândirea virusului. Dar odată ce urgența sanitară a luat sfârșit, controalele au rămas în vigoare: războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu și reluarea fluxurilor migratorii au alimentat îngrijorările statelor. Între 2022 și 2025, notificările au scăzut la 165, dar verificările la frontieră au continuat, trecând de la o medie de 80 de zile la 140.
Franța și Germania au menținut controalele la graniță
Cele mai mari două economii europene, Franța și Germania, au menținut controalele la frontieră cel mai mult timp. Parisul le-a extins continuu la toate frontierele de la atacurile din 2015, invocând nu doar amenințarea teroristă, ci și găzduirea unor evenimente sportive majore, cum ar fi Turul Franței și Campionatul European de Fotbal. În același an, Berlinul le-a reintrodus la granița cu Austria și acestea rămân în vigoare și astăzi, în ciuda avertismentelor Comisiei UE. În 2023, acestea au fost extinse la Elveția, Polonia și Republica Cehă, iar din 2024 la toate frontierele terestre. Ultima prelungire expiră în martie 2027. Gewerkschaft der Polizei, principalul sindicat al poliției din Germania, numește desfășurarea controalelor la frontieră „disproporționată” în comparație cu numărul solicitanților de azil respinși și, de asemenea, inutilă, deoarece migranții continuă să treacă prin punctele de trecere a frontierei și este imposibil să se monitorizeze fiecare colț al frontierei. În plus, măsurile sunt costisitoare: din septembrie 2024 până în iunie 2026, guvernul afirmă că impunerea controalelor a dus la costuri suplimentare de 194,7 milioane de euro.
Apoi, este Italia. Din octombrie 2023, a reinstituit controalele la frontiera cu Slovenia pentru a stopa fluxul de migranți de-a lungul rutei balcanice și a preveni infiltrarea teroriștilor. În trei ani, guvernul susține că 12.000 de migranți ilegali au fost întorși din drum și 711 arestați, dintre care aproximativ 300 au fost pentru complicitate la imigrația ilegală. Sindicatul polițist SIULP contestă eficacitatea și numește monitorizarea „o sită”. În ceea ce privește costurile, nu există estimări oficiale. Un sondaj publicat în iunie anul trecut de ziarul „Piccolo di Trieste” estimează la peste 20 de milioane de euro costurile suplimentare asociate cu reintroducerea controalelor, fără a afecta numărul de traficanți arestați, care a rămas în concordanță cu nivelurile anterioare.
Austria, Danemarca, Suedia, Norvegia și Polonia mențin și astăzi restricții, din diverse motive. În iunie, Comisia Europeană a cerut țărilor să ridice controalele, deoarece acestea îngreunează viața navetiștilor și cresc costurile pentru întreprinderi.
Această solicitare are două motive întemeiate:
1) noul Pact European privind Migrația și Azilul, care consolidează cooperarea dintre state, este în vigoare din acest an;
2) activitățile de supraveghere la frontierele externe ale Europei au fost consolidate de Frontex, la care toate statele membre contribuie cu o sumă semnificativă de bani. De fapt, bugetul anual al Gărzii de Frontieră și Gărzii de Coastă Europene a crescut de la 143 de milioane de euro în 2015 la peste 1,2 miliarde de euro în 2026.
Sursa: LaStampa.it, în traducerea Rador Radio România
