Cornel Nistorescu: Răscoală și diversiune

Nu știu cîte dintre revendicările protestatarilor sunt corecte și cîte naive, formulate de oameni furioși, nemulțumiți, exasperați, încercați de frig și scoși din sărite de atitudinea guvernanților. Am văzut undeva scrise pe un petic de hîrtie și cîteva pretenții care m-au făcut să zîmbesc. Nu știu dacă erau adevărate sau nu. La fel de bine puteau fi scrise de un acoperit sau de un expert în manipulare și puse pe seama protestatarilor. În aceste zile se joacă la mize mari. Teama puterii de dezastru pune în funcțiune toate jongleriile posibile, toate manipulările și diversiunile.

Așadar aiurelile puse pe seama protestatarilor nu păreau a fi false, dar nici nu erau de nasul transportatorilor. La fel, nu știu cît de adevărate sunt amenințările și aberațiile pe care Digi24 le vîntură ca fiind ale protestatarilor. O fi zis unul, n-o fi zis, nu știu! Și dacă unul ar fi scăpat asemenea propoziții încinse, cine l-a urmat? Cîți l-au băgat în seamă și au scos topoarele să plece la guvern? În starea aceasta de tensiune, cu o mulțime furioasă, dar dezorganizată, nu mă pot alătura celor care s-au grăbit să condamne aceste proteste și să se bazeze pe afirmațiile puse pe tapet de surse guvernamentale. Pute de departe manevra guvernanților, dublată de sprijinul serviciilor secrete de a minimaliza, inhiba și ridiculiza protestele transportatorilor și ale fermierilor.

Tensiunile cresc și din cauza faptului că nimeni nu își asumă un dialog constructiv. Guvernul și miniștri o scaldă, iar protestatarii se bîlbîie din cauza dezorganizării. Lipsa lor de experiență în conflictele sociale se vede de departe. Formulările naive sau exagerate abia ne arată cît de nepricepuți sunt. Iar pe micile ecrane și pe site-uri sunt tocați de „vectori de imagine”, de moderatori și de vedete cuplate politic, care nu au habar de viața oamenilor pe care îi taxează. O fi știind propagandiștii lui Ciolacu care este viața în agricultură și în transporturi, care sunt necazurile celor care lucrează în aceste domenii și cît de greu le este? Eu mă îndoiesc. Cît adevăr este în ce latră Șoșoacă este și în discursurile celor care acuză fără să fi descins vreodată în infernul muncii din care vin protestatarii!

Nu cred că C. T. Popescu are habar de viața acestor oameni. O uscăciune de om toarnă sare peste diverse răni și subiecte în care se vîră ca musca în lapte. Nici Cristian Pîrvulescu nu este omul care să fi asculat vreodată glasul acestei lumi. Și el, și CTP hămăie împotriva protestelor, amîndoi fiind extrem de categorici în a nega clocotul unei lumi de care sunt străini. Dacă ar fi fost angajații guvernului, aș fi înțeles. Sarcină de serviciu! Dar ei reprezintă presa și intelectualitatea, iar partizanatul lor, care nu-i la prima „ediție”, îi descalifică.
În același timp, nemernicia lor pune paie pe foc. Ei nu-și dau seama că nu mai este vorba de țăranii pe care îi poți trata cu „dă-i în mă-sa de țărani!”, Vine peste noi o lume nouă, ridicată din cultivarea pămîntului, oameni pe care nu i-au făcut nici partidele, nici subvențiile europene, care au crescut pe munca și pe cîrca lor și care sunt pe cale să devină forța numărul unu a României. Oțelari nu mai avem, constructori de mașini mai puțini, it-știi sunt cam pleziriști. Cei din agricultură și din transporturi sunt noua forță socială cu contur de mare putere.Deocamdată ea este ca elefantul care nu știe cîtă forță are. Dar după acest protest, după ce se vor organiza și vor deveni coerenți în prestație și pretenții, ea dă tonul și se va impune în fața autorităților.

Trebuie să mai adaug cîteva chestiuni. A apărut o vedetă a revoltaților, așa-zisul Căciulă albă. Mulți îl bănuie că-i agent. După felul în care s-a descurcat cu cei scoși să-l încurce, eu zic că este o personalitate bună de luat în seamă. Apoi concentrarea protestului pe vămile cu Ucraina și pe transporturile de cereale ale vecinilor noștri. S-ar putea să fie și asta un semn de sfîrșit al aroganței ucrainene și, mai apoi, a războiului. Și, nu în cele din urmă, ieșirea lui Marcel Ciolacu la Antena 3. Presupun că premierul gonflat de atîtea promisiuni și gulgute se teme că i s-a pus de o debarcare. Neliniștea sa este deja vizibilă din moment ce diversiunile cu care au încercat temperarea protestului nu mai au efect. S-a grăbit să dea fuga la postul pe care guvernul îl finanțează la greu și care a făcut eforturi grosiere de a pune revolta sub semnul îndoielii.

Poate, poate ne mai fentează cu ceva!