Adevăratul motiv pentru care George Simion își elimină vechii colaboratori: Vrea să uite că a fost un nimeni!
Liderul AUR, George Simion, pare să fi declanșat o adevărată campanie de epurare în propriul cerc de încredere, decapitându-și rând pe rând vechii tovarăși de drum. Motivul din spatele acestor execuții politice nu ține de vreo viziune sau strategie înaltă, ci de un complex profund: dorința disperată de a-și șterge propriul trecut.
Simion își îndepărtează colaboratorii vechi pur și simplu pentru a uita cine a fost cu adevărat. Acești oameni sunt martorii incomozi ai perioadei în care actualul lider politic era, în esență, un nimeni. Vrea să șteargă din memoria colectivă și din propria minte imaginea unui individ pe care mulți l-ar fi numit un simplu „boschetar fără casă”, cineva care își petrecea nopțile dormind prin corturi sau depinzând de mila altora în garsoniera oferită de Marius Lulea la Tunari. Prezența celor care l-au ajutat și l-au știut de pe vremea când nu avea absolut nimic îi este astăzi insuportabilă, fiind o oglindă prea dură a propriului parvenitism.
Realitatea crudă din spatele fațadei zgomotoase este că acolo unde este Simion, nimic nu e bine. Sub masca unui fals patriotism se ascunde un om care nu știe să facă decât rău tuturor celor din jurul său. Nimeni nu este în siguranță în preajma sa, iar a construi ceva durabil alături de el pare o misiune imposibilă.
Pentru președintele AUR, cuvântul dat nu valorează absolut nimic. Promisiunile și angajamentele sale sunt doar instrumente de manipulare. Este capabil să trădeze la prima ocazie, fără nicio tresărire de conștiință, dacă simte că are cel mai mic avantaj de câștigat pe moment. Oportunismul său calcă în picioare ani de muncă și sacrificii ale celor care au crezut în el.
La finalul zilei, tabloul este unul sumbru și clasic: Simion iubește arginții la fel ca Iuda. Orbit de iluzia puterii și de mirajul banilor, își distruge metodic toți apropiații, vânzându-i pe rând pentru a-și hrăni propriul ego și propriile interese meschine. Un lider care își devorează salvatorii este, în cele din urmă, doar un om care nu a reușit niciodată să scape de sărăcia propriului caracter.
