Cornel Nistorescu: „CTP, un clasic din Socola presei româneşti, se întrece pe sine în  cruzime și absurditate”

„Onorînd memoria lui Charile Kirk, președintele SUA  a semnat următoarea Proclamație:

„Ca semn de respect pentru memoria lui Charlie Kirk, în baza autorității conferite mie în calitate de Președinte al Statelor Unite de Constituție și de legile Statelor Unite ale Americii, ordon prin prezenta ca steagul Statelor Unite să fie arborat în bernă la Casa Albă și pe toate clădirile și terenurile publice, la toate posturile militare și stațiile navale, precum și pe toate navele militare ale Guvernului Federal din Districtul Columbia și din Statele Unite și din teritoriile și posesiunile sale până la apusul soarelui, 14 septembrie 2025. De asemenea, dispun ca steagul să fie arborat în bernă pentru aceeași perioadă de timp la toate ambasadele, legațiile, oficiile consulare și alte facilități ale Statelor Unite din străinătate, inclusiv toate facilitățile militare și navele și stațiile navale.

DREPT CARE, semnez prin prezenta, în această zi de 10 septembrie, în anul Domnului 2025 și a 250-a aniversare a independenței SUA DONALD J. TRUMP””, scrie, în Cotidianul, Cornel Nistorescu.

Cristian Tudor Popescu, devenit deja un clasic din Socola presei române, cu aceiași neuroni scrîșniți  și sfîrîiți ca și băiatul lui Ion Caramitru și ca încă vreo cîțiva abonați pe la televiziuni, a luat-o pe urmele extremiștilor și  vrea să  răstălmăcească nenorocirea.

De fapt,  CTP-ul  s-a  grăbit să bage capul în secvențele tragediei de la  Utah Valley University, așa cum a făcut-o și în alte subiecte fierbinți.

Președintele Donald  Trump condamnă crima, președinții  Barack  Obama și  Joe Biden au aceeași atitudine  față  de atentatul criminal. Toată lumea politică  americană  este îngrozită. În SUA, Congresul a ținut un moment de reculegere, iar  lumea  întreagă este impresionată  de drama unei  familii distruse în văzul lumii.

A mai  murit un om în numele libertății de exprimare.

Numai în  România, într-o intervenție la Cătălin  Striblea, C.T. Popescu se întrece pe sine în  cruzime și absurditate și zice:

„-Se poate spune că avut acum  exact ce  a dorit, adică o execuție publică la care s-a întâmplat să participe chiar fiica sa…”

Derapajul  țîșnit din straturile subconștiente ale lui  CTP este emblematic pentru  gîndirea lui sucită.  De ani de zile își conservă  identitatea cu execuții verbale nemiloase.  Atît! Audiență cu „sînge” și tamponări pentru impact cu orice preț. Omul acesta mușcă mereu dincolo de limitele  bunei cuviințe și zburdă pe cîmpiile violenței și ale cruzimilor verbale. Și nu pricepe că, într-o  asemenea  perioadă  dominată de violență, cugetările sale cad nespus de prost și sună mai degrabă a „toleranță” și a provocare la extremism.

Nu înțeleg însă de ce aberația fost tamponată  atît de ușor de Cătălin Striblea. Merita mai mult decît  o propoziție îngăduitoare:

-„El nu era condamnat pentru nimic”.

Charlie Kirk a fost un militant conservator foarte apropiat de Donald Trump, împușcat  la un eveniment cu mii de oameni, organizat în campusul de la  Utah Valley University, în data de  10 sepmbrie. De față era și familia sa.

CT Popescu este o acritură de la București cu gust și priză mai mult la proletariatul digital și la progresiștii de limbă română, reprezentați politic de USR.

Dacă află și cei de limba engleză nu cred că mai trece de Nădlac, de  Curtici și de Episcopia Bihorului!”, scrie Nistorescu.