„Sunt obligat să revin asupra unui candidat la Primăria Capitalei abia scos din pălărie. Luni seara, la Digi 24, am avut prilejul să-l urmăresc în liniște pe Cătălin Cîrstoiu. Pînă atunci, n-a depășit condiția unui nume pomenit destul de frecvent în cercurile fostului Partid Democrat, adică Vasile Blaga, Adriean Videanu, Raul Doicescu, Traian Băsescu (și naș și fin cu Marinarul) și lunecînd prin diverse imagini de televiziune. Arăta ca un actor secundar din filmele americane din perioada anilor cu pelicule alb-negru, unul dintre aceia care zîmbește la comandă, se apleacă mult de spate și salută pe toată lumea, chiar și pe cei pe care îi înjură în gînd. Reacțiile sale marcate de mimări excesive îl apropie mult de desenele animate, chiar de celebra figură din jocul Păcălici. În ciuda unei figuri distincte, este genul de portret care îți atrage atenția, dar nu-l ții minte dacă n-ai de-a face cu el”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Pentru prima dată, doctorul Cătălin Cîrstoiu a inundat ecranul cu zîmbete și a vorbit mai pe îndelete. Vrînd-nevrînd, el a fost pus în situația de a arăta ce gîndește și cam ce poate. Nu medical, ci în materie de candidat la Primăria Capitalei. Din păcate, cu tot baletul și cu tot regalul de amabilități (mai ales la Ciolacu, la Ciucă, la Firea și la bietul Burduja), el n-a spus mare lucru. Adică, nimic interesant. Doar generalități, complezențe, patinaje verbale, un fel de balet de studio ca să evite răspunsurile la întrebările țintite. Omul a etalat o disponibilitate la duplicitate pe care n-am mai văzut-o de multă vreme. Am mai observat un lucru. Cătălin Cîrstoiu poate rîde la comandă. Și cînd trebuie, și cînd nu. Așa, din senin!
Abia cu acest prilej am aflat că omul chiar a fost scos din pălărie. Căcăcioasa Coaliție s-a trezit fără candidat. A fost refuzată de diverși și, amețită de atîtea ițe și jocuri, a simțit că se apropie de termen și n-are om de scos în față. L-a ales pe Cîrstoiu fără să-l fi supus unei cercetări de piață sau unui focus-grup. Dezvăluirea îi aparține. Pur și simplu, așa, că-i de-al nostru, de-al băieților și de-al fetelor vesele și ne scoate din încurcătură!
Mi-am notat cîteva dintre afirmațiile cu care a încercat să iasă din încurcătură, uneori, scăldînd-o vizibil. „Uitați-vă la mine! Eu nu pot fi un candidat de sacrificiu”. „În acele momente (tragedia de la Colectiv), ar fi trebuit să fim un pic mai coezivi”. El vrea „un oraș atractiv, oamenii trebuie să aibă o locuință”. „Orice lucru bun vine cînd trebuie!”„Orașul are nevoie de sănătate, de educație, de confort”. „Trebuie modificat comportamentul referitor la trafic. Să educăm oamenii să folosească mijloacele de transport în comun”. „Eu sunt un om dispus să ofere soluții!”.
Doctorul prof. Cătălin Cîrstoiu pledează patetic pentru „centralizarea sistemului de încălzire” și își propune să „stimuleze centralele de cartier” (!?). „Eu cred că pot fi garantul unui program unitar”.
Încă nu-l are, dar îl va scrie. A sărit în lapte și o să înoate.
– „Și PSD-ul are idei bune. Și PNL-ul are idei bune. Eu le am pe ale mele”.
-Și cînd vom vedea programul?
-Curînd!
-Cît de curînd?
-Curînd! Orașul are nevoie de sănătate, de educație, de confort”.
„Eu sunt un om căruia îi place să trăiască într-un oraș cochet!!!”. (Genial, genial!); „Fiecare sector să-și găsească o dezvoltare unitară”.
Să fie Bucureștiul „un oraș sănătos cu oameni frumoși!” etc.
Dacă în Spitalul Universitar de Urgență Cătălin Cîrstoiu este un profesionist, în ceea ce privește Capitala el arată mai degrabă ca un medic fără stetoscop, străin de bolnav și de fișa lui medicală, un doctor care, în ciuda zîmbetelor largi, orbecăie pe la diagnostice și la tratamente și risipește cu generozitate kilograme de aspirină verbală”, scrie Nistorescu.
