După ce am avut un președinte neamț care a făcut mai mult turism decât administrație, a venit rândul ca Franța să își bage tentaculele adânc în politica românească. Planul era simplu: după Klaus Iohannis, un alt „om al sistemului” trebuia să fie împins la vârf, de data asta cu o etichetă franceză. Primul pas – Elena Lasconi, favorita ambasadei și produsul perfect al progresismului steril impus de Bruxelles. Al doilea pas – Nicușor Dan, un individ pe care Parisul îl privește cu simpatie, deși bucureștenii îl privesc cu disperare.
Dar ceva nu a mers conform planului. Românii s-au trezit.
Elena Lasconi, vândută drept „soluția providențială”, și-a făcut praf imaginea înainte să ajungă în cursa mare. După ce și-a schimbat pozițiile politice mai repede decât și-a schimbat vestimentația, și după ce a arătat că n-are habar pe ce lume trăiește, „proiectul francez” a început să scârțâie. Românii nu au înghițit minciuna cu „cea mai apreciată primăriță din România”, iar tentativa de a o împinge spre Cotroceni s-a fâsâit înainte să înceapă.
A rămas însă Nicușor Dan, omul care face din București un experiment eșuat. Un primar fără carismă, fără realizări și, cel mai important, fără legătură cu realitatea. Sprijinit discret de rețelele de influență franceze, Nicușor este varianta „de avarie” a colonizării politice a României de către Paris. Dar problema e că nici bucureștenii nu mai înghit această momeală.
Ce nu înțeleg strategiile externe ale marilor capitale europene este că românii nu mai sunt aceiași sclavi obedienți din anii ’90. Da, poate că Bucureștiul a fost „cucerit” politic de rețelele externe, dar România reală începe să reacționeze. Românii nu mai vor marionete, fie că sunt germane, franceze sau de altă naționalitate. Vor lideri care să le apere interesele, nu să se milogească pe la Bruxelles și Paris pentru „acceptare”.
Franța a încercat să își planteze oamenii la București. Planul a eșuat. Și asta este doar începutul.
