Marcel Ciolacu refuză să își asume eșecul istoric al PSD, deși partidul se află la cel mai mic nivel de încredere din ultimii ani. Liderul social-democrat preferă să ignore vocea electoratului și să rămână agățat de scaun, în timp ce PSD continuă să piardă sprijinul românilor.
Sub conducerea sa, PSD a devenit sinonim cu stagnarea și compromisurile toxice. În loc să fie o alternativă reală pentru români, partidul a alunecat într-o prăpastie politică, fără direcție și fără soluții.
„Ciolacu a avut toate șansele să reformeze partidul, dar a ales să rămână prizonier al baronilor și al jocurilor de culise,” spun voci critice din interiorul PSD. În acest ritm, partidul riscă să devină irelevant, cu tot mai mulți votanți dezamăgiți migrând către alte opțiuni politice.
Demisia lui Ciolacu ar fi trebuit să fie un act de onoare, dar aceasta pare pierdută printre promisiuni goale și scuze. PSD scade, iar liderul său principal privește nepăsător cum se scufundă corabia.
