Începând cu 3 octombrie, Mihai Laurențiu Gioară preia mandatul de director general provizoriu al Nuclearelectrica, înlocuindu-l pe Cosmin Ghiță. Numirea readuce în atenția publică practica controversată a companiilor de stat de a încredința proiecte strategice de miliarde de euro unor manageri fără expertiză tehnică aprofundată în domeniu, a căror ascensiune evită adesea filtrele unei selecții transparente.
Parcursul profesional al noului director nu include nicio experiență în mediul privat, fiind construit exclusiv prin numiri în instituții și companii controlate de stat. Cariera sa publică a debutat în 2013, când a devenit consilierul unuia dintre viceprimarii Capitalei din timpul mandatului lui Sorin Oprescu. Doi ani mai târziu, Gioară a făcut pasul către sectorul energetic, fiind numit consilier la Electrocentrale București, unde a gestionat comunicarea interdepartamentală și monitorizarea proiectelor. Ascensiunea sa a prins un avânt semnificativ în perioada administrației conduse de Gabriela Firea, când a ocupat, între 2018 și 2021, funcția de director general adjunct la Compania Municipală Energetica București.
După acest episod, a urmat un traseu rapid chiar în interiorul ecosistemului nuclear. A intrat drept expert, a devenit director general al filialei Nuclearelectrica Serv, apoi director general adjunct comercial și director de dezvoltare, culminând acum cu preluarea conducerii companiei-mamă.
Această evoluție profesională contrastează însă cu pregătirea sa de bază. Viitorul director nu are studii universitare în inginerie, fizică nucleară sau energetică, ci este absolvent de Științe Politice la Universitatea din București și de Drept la Universitatea „Spiru Haret”, având ulterior masterate în politici publice și resurse umane. Pentru a suplini lipsa profilului tehnic, reprezentanții companiei invocă cei doisprezece ani petrecuți de acesta în sistemul energetic de stat și absolvirea unui program executiv MIT–INPO, dedicat tehnologiei reactoarelor și protocoalelor de siguranță. Deși relevantă pentru un manager, o astfel de formare pentru executivi nu echivalează cu o diplomă tehnică de la MIT și nici cu expertiza unui inginer nuclear.
Adevărata problemă subliniată de această numire rămâne lipsa de transparență a guvernanței corporative. Compania a justificat promovarea invocând performanțele noului director, dar nu a făcut public niciun indicator măsurabil care să fi fundamentat decizia. Nu se cunoaște lista specialiștilor cu care acesta ar fi concurat și nici criteriile exacte de departajare folosite de Consiliul de Administrație.
Miza acestui mandat interimar, care poate dura până la șapte luni, este uriașă. Noul director va gestiona o companie care a raportat un profit net de 1,19 miliarde de lei doar în primul semestru din 2026 și va superviza proiecte de importanță vitală pentru România. Printre acestea se numără retehnologizarea Unității 1, un proiect evaluat la 1,9 miliarde de euro, construcția reactoarelor 3 și 4, precum și implementarea proiectului reactoarelor modulare mici de la Doicești. În fața unor responsabilități de o asemenea amploare, publicul merită să afle clar ce performanțe măsurabile l-au propulsat în vârf, dincolo de simpla experiență acumulată de la o funcție la alta în sistemul bugetar.
