Chiriile golesc bugetele familiilor din București! Minim 400 de euro pentru o garsonieră – zero locuințe publice construite în mandatul USR

Criza locuirii din Capitală a ajuns la un nivel intolerabil, iar familiile tinere sunt primele sacrificate într-un oraș care a devenit inaccesibil chiar pentru propriii cetățeni. În București, prețurile la chirii au explodat în ultimii ani, iar astăzi, o simplă garsonieră într-un cartier obișnuit pornește de la 400 de euro pe lună – o sumă uriașă pentru majoritatea familiilor care trăiesc din salarii medii și care deja se luptă cu costuri mari la utilități, transport și alimentație.

În timp ce locuitorii Capitalei își calculează lunar fiecare leu pentru a supraviețui, administrația USR nu a mișcat nici măcar un deget pentru a crește numărul locuințelor publice. Zero locuințe sociale, zero locuințe pentru tineri, zero locuințe destinate familiilor vulnerabile – acesta este bilanțul nefardat al actualei administrații, care a transformat criza locuirii într-o problemă ignorată cu seninătate.

În întreaga Europă, marile orașe investesc masiv în fonduri publice de locuințe: reabilitează, construiesc, cumpără apartamente pentru a le include în sistemul social, oferă chirii plafonate și programe pentru tinerii aflați la început de drum. La București? Administrația USR a preferat să delege responsabilitatea „pieței libere” – exact piața care astăzi sufocă familiile cu tarife astronomice.

Situația actuală este dramatică:

• 400–500 euro pentru o garsonieră veche, nemodernizată,
• 550–700 euro pentru un apartament cu două camere în zone medii,
• peste 800 de euro în cartiere precum Tineretului, Aviației sau Dorobanți.

Pentru majoritatea familiilor, aceste sume înseamnă jumătate din veniturile lunare, uneori chiar mai mult. Iar în ciuda acestei realități devastatoare, Primăria Capitalei nu a prezentat niciun plan concret de construcție de locuințe publice – nici măcar proiecte pe hârtie, nici bugete alocate, nici parteneriate, nici inițiative legislative. Nimic.

În mandatul USR, fondul locativ public al orașului, oricum ridicol de mic raportat la populația Bucureștiului, nu doar că nu a crescut, dar a fost lăsat în paragină. Sute de locuințe sociale degradate, nerafacționate, neatribuite, ținute inaccesibile în timp ce familiile sunt împinse în brațele unei piețe imobiliare feroce.

Și mai grav, administrația nu a avut nici măcar curajul să recunoască problema. În timp ce alte capitale adoptă măsuri anti-speculative, limitează creșterea chiriilor sau impun standarde de accesibilitate, primăria Bucureștiului tace. Iar tăcerea aceasta devine complicitară.

Lipsa totală a investițiilor publice în locuințe în ultimii ani arată o realitate crudă: locuirea nu a fost nici măcar o secundă o prioritate pentru administrația USR. În schimb, s-a preferat retorica, imaginea, scandalurile politice televizate și justificările interminabile.

Bucureștenii nu cer miracole. Cer un oraș în care să poată trăi. Un oraș unde traiul nu devine un lux și unde familiile nu sunt împinse să-și cheltuie jumătate sau chiar 70% din venituri doar pentru acoperișul de deasupra capului.

Astăzi, Capitala nu oferă decât două opțiuni: ori plătești chirii care îți golesc bugetul, ori pleci. În fața unei asemenea realități, mandatele care nu au construit nici măcar o locuință publică devin o sentință politică: eșec total.

Bucureștiul merită mai mult decât dezinteres și scuze. Merită o administrație care înțelege că locuirea nu este un moft – este o obligație.