Guvernul de la Beijing a bifat o lovitură diplomatică majoră, după ce a reușit să medieze cu succes o înțelegere între Iran și Arabia Saudită, care au convenit să-și reia relațiile întrerupte în 2016. Rolul Chinei în convorbirile dintre cele două puteri rivale din Orientul Mijlociu a fost remarcat de analiștii americani, care au vorbit nu doar despre puterea diplomatică în creștere a Beijingului, dar și despre șah-matul pe care chinezii l-au dat Administrației Biden.
O înțelegere majoră
Iranul şi Arabia Saudită au convenit să reia relaţiile diplomatice, a anunţat vineri media de stat iraniană, citând un comunicat comun al celor două state.
„Iranul şi Arabia Saudită au convenit în urma tratativelor să reia relaţiile diplomatice şi să redeschidă ambasadele şi reprezentanţele diplomatice într-un interval de maximum două luni,” a transmis agenţia de presă Irna.
„Miniștrii de externe ai celor două țări se vor întâlni pentru a pune în aplicare această decizie și a face aranjamentele necesare pentru schimbul de ambasadori,” se arată în declarația comună. „Cele două părți convin să respecte suveranitatea și neamestecul reciproc în treburile interne ale celeilalte.”
Înțelegerea a fost anunțată și de Ministerul de Externe saudit, care a precizat că cele două state intenționează, de asemenea, să reimplementeze un pact de securitate semnat în urmă cu 22 de ani, în baza căruia ambele părți au convenit să coopereze în domeniul terorismului, contrabandei de droguri și spălării banilor, precum și să revigoreze un acord comercial și tehnologic din 1998.
Iranul și Arabia Saudită au rupt relaţiile în 2016, după atacarea misiunilor diplomatice saudite de către manifestanţi în Iran în urma executării de către Riad a unui important cleric şiit, Nimr al-Nimr.
Un dialog între Iranul şiit şi Arabia Saudită sunnită fusese iniţiat la Bagdad, însă ultima reuniune s-a desfăşurat în aprilie 2022. Ministrul iranian a avut o scurtă întâlnire cu omologul său saudit în marja unei reuniuni regionale în Iordania în decembrie 2022. Delegații din cele două state s-au întâlnit și în Oman.
Înțelegerea actuală a fost obținută după demararea, la 6 martie, de discuții la Beijing între șeful pentru securitate națională iraniană Ali Shamkhani, consilierul național de securitate saudit Mosaed Bin Mohammad Al-Aiban și principalul diplomat al Chinei, Wang Yi.
Videoclipul ceremoniei de semnare difuzat de presa iraniană a arătat oficiali din cele două țări așezați față în față în jurul meselor, cu steaguri ale Arabiei Saudite, Iranului și Chinei în jurul lor.
Teheranul și Riadul sunt rivali istorici, guvernele din ambele state alimentând un conflict devastator care durează de opt ani în Yemen, un război civil care a fost descris de Națiunile Unite drept una dintre cele mai grave crize umanitare din lume. De acolo, rebelii houthii au tras rachete atât în Arabia Saudită, cât și în Emiratele Arabe Unite, vizând infrastructura petrolieră care este vitală pentru economiile acestor țări. În cel mai grav incident de acest gen, drone și rachete au lovit instalații petroliere importante din Arabia Saudită în 2019, provocând daune și întreruperi ale producții. Arabia Saudită și aliații lor americani au acuzat Iranul pentru atac, însă Teheranul a negat orice implicare.
În același timp, Riadul și Teheranul au concurat pentru o mai mare influență în Orientul Mijlociu. De altfel, în afară de implicarea în Yemen, cele două țări susţin tabere rivale în mai multe conflicte din regiune. De exemplu, Iranul are o influenţă preponderentă în Irak şi Liban şi sprijină regimul preşedintelui Bashar al-Assad în Siria.
Într-un discurs ținut înainte de semnarea acordului cu omologul său iranian, Al-Aiban a cerut ca neamestecul în suveranitatea statelor să fie „un pilon fundamental pentru dezvoltarea relațiilor,” adăugând că „apreciem ceea ce am convenit și sperăm că vom continua dialogul constructiv, în conformitate cu pilonii și fundamentele incluse în acord.”
Ministrul iranian de externe, Hossein Amir-Abdollahian, a salutat acordul și a spus că Teheranul își va intensifica eforturile diplomatice în regiune. „Revenirea la normal a relațiilor dintre Iran și Arabia Saudită face ca cele două țări, regiunea și lumea musulmană să fie mai puternice,” a scris Amir-Abdollahian pe Twitter.
În același timp, mai multe state din regiune au salutat înțelegerea obținută de China prin care cele două puteri rivale au decis reluarea relațiilor diplomatice.
Victoria Chinei
Restabilirea legăturilor diplomatice dintre guvernele saudit și iranian este semnificativă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ea scade tensiunile în regiune și amplifică speranțele că războiul lor proxy din Yemen se va putea încheia în curând.
În al doilea rând, reluarea relațiilor dintre cele două țări după șapte ani de ostilitate, printr-o înțelegere între adversari regionali care ar putea avea implicații ample pentru Orientul Mijlociu, este văzută drept un succes diplomatic major pentru China, care a mediat convorbirile dintre Iran și Arabia Saudită.
Beijingul a bifat o victorie importantă într-o regiune din Golf care a fost mult timp considerată parte a domeniului de influență al SUA, determinată în mare parte de războiul împotriva terorismului declanșat după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite.
„Faptul că China a intermediat înțelegerea este semnificativ”, a declarat Annelle Sheline, cercetător la Quincy Institute for Responsible Statecraft. „Acest lucru arată rolul pe care China l-ar putea juca în promovarea unui Orient Mijlociu definit mai mult prin cooperare și comerț și mai puțin prin conflicte și vânzări de arme, așa cum a fost norma sub dominația SUA.”
Hussein Ibish, bursier la Arab Gulf States Institute în Washington, a spus și el că faptul că deal-ul a fost convenit la Beijing este „foarte semnificativ pentru China și ascensiunea sa ca actor diplomatic și strategic în regiunea Golfului.” Expertul a explicat că „acest lucru pare să recunoască rolul unic al Chinei în a putea intermedia relațiile dintre Teheran și Riad, pășind într-o poziție care fusese ocupată anterior de țările europene, dacă nu de Statele Unite, iar acest lucru nu va fi deloc plăcut pentru Washington.”
Vorbind despre succesul diplomatic al Chinei, ministrul Wang Yi a afirmat de altfel: „Vom continua să jucăm un rol constructiv în gestionarea corectă a problemelor din locuri fierbinți din lumea de astăzi, în conformitate cu dorințele tuturor statelor și să ne demonstrăm responsabilitatea ca țară majoră,” adăugând că președintele chinez Xi Jinping a susținut încă de la început negocierile.
De asemenea, într-o respingere aparentă a influenței americane, Wang a spus că „lumea nu se limitează la problema Ucrainei,” în timp ce a subliniat că soarta Orientului Mijlociu ar trebui să fie determinată de popoarele din Orientul Mijlociu.
În al treilea rând, înțelegerea Iran-Arabia Saudită mediată de Beijing echivalează cu o palmă usturătoare dată Administrației Biden. Experții cred că deal-ul este un semn că guvernul saudit, sub prințul moștenitor Mohammed bin Salman (cunoscut sub acronimul de MBS), este dispus să crească legăturile cu adversarii SUA, lucru care ar putea avea implicații majore pentru viitorul regiunii.
„Este uimitor că într-un moment în care relațiile dintre SUA și China sunt la un nivel scăzut și tensiunile dintre SUA și Iran cresc, MBS încheie un acord care stimulează Beijingul și legitimează Teheranul. Este un deget mijlociu arătat lui Biden și un calcul practic al intereselor saudite,” a scris Aaron David Miller, un fost diplomat american care a consiliat mai mulți secretari de stat cu privire la Orientul Mijlociu.
Business Insider a reamintit că SUA și Arabia Saudită au avut o relație strânsă și au fost parteneri de securitate de ani de zile. Dar relațiile dintre cele două țări s-au înrăutățit după uciderea brutală în 2018 a jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, care lucra și pentru Washington Post. Asasinarea acestuia în consulat saudit din Istanbul de către agenți de securitate din regat i-a determinat pe mulți politicieni americani să ceară o reevaluare a relațiilor dintre SUA și Arabia Saudită.
Mai mult, în timpul campaniei electorale din 2020, candidatul democrat Joe Biden s-a angajat să facă din Arabia Saudită un „paria” din cauza uciderii lui Khashoggi, iar în 2021, după ce a ajuns la Casa Albă, administrația sa a publicat un raport care l-a implicat în mod explicit pe prințul moștenitor în crimă.
Problemele economice, financiare și de energie care au afectat America în contextul pandemiei de coronavirus și al războiului declanșat de Rusia în Ucraina au modificat însă radical poziția Casei Albe. În vara anului trecut, Biden a fost ținta unor critici vehemente după ce a vizitat Arabia Saudită și s-a întâlnit cu MBS într-o încercare de a convinge Riadul să crească producția de petrol și de a calma consumatorii americani, îngrijorați de explozia prețiurilor la carburanți. Vizita a fost descrisă atunci de critici drept o încercare disperată de a apela la saudiți pentru a reduce prețul petrolului și o abdicare de la principiile democratice de care a vorbit mereu, în contextul în care conducerea de la Riad este acuzată constant de încălcarea drepturilor omului.
Contrar celor dorite de președintele american, Arabia Saudită a decis însă să reducă producția de petrol, într-un gest sfidător uriaș la adresa Administrației Biden și care a stârnit indignare în Congresul de la Washington.
De asemenea, faptul că Arabia Saudită a încheiat acordul într-un mod care pare să fi exclus în totalitate Statele Unite ale Americii transmite un mesaj că saudiții caută să-și diversifice pariurile în ceea ce privește propria securitate și să nu se bazeze în totalitate pe Washington.
Într-o concesie aparentă pentru aliații lor americani, saudiții par însă să-i fi informat despre discuțiile de la Beijing cu iranienii. Arabia Saudită a ținut Washingtonul la curent cu discuțiile sale cu Iranul pentru restabilirea relațiilor diplomatice, dar Statele Unite nu au fost implicate direct, a declarat purtătorul de cuvânt al Casei Albe, John Kirby.
„Saudiții ne-au ținut informați despre aceste discuții pe care le aveau, la fel cum noi îi ținem informați cu privire la angajamentele noastre, dar nu am fost implicați direct,” a spus Kirby.
„Deescaladarea și diplomația împreună cu descurajarea sunt piloni cheie ai politicii pe care președintele (Joe) Biden i-aa subliniat în timpul vizitei sale în regiune anul trecut,” a declarat și un purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe.
În sfârșit, în al patrulea rând, acordul mediat de Beijing vine în timp ce SUA se confruntă cu tensiuni istorice atât cu Iranul, cât și cu China. Biden a ajuns președinte al Statelor Unite și promițând că va restabili acordul nuclear din 2015 cu Iranul, dar pactul pare acum complet mort, în timp ce ambițiile nucleare ale Teheranului continuă să ridice îngrijorări la Washington și nu numai.
Între timp, relațiile dintre China și SUA au atins cel mai scăzut punct din ultimele decenii, Beijingul și Washingtonul confruntându-se cu o gamă largă de probleme majore – cu Taiwanul în fruntea listei. (În acest context, trebuie precizat că succesul Chinei vine în momentul în care Administrația Biden încearcă să obțină propria victorie în Orientul Mijlociu, încercând să negocieze un pact de normalizare între Israel și Arabia Saudită).
Ofensivă diplomatică
Reconcilierea dintre Iran și Arabia Saudită vine într-un moment în care China își extinde activitatea diplomatică în lumea arabă. În decembrie trecut, președintele chinez a fost primit la Riad într-o ceremonie extravagantă, ca parte a unei vizite care a reunit 14 șefi de stat arabi. Asta a fost la doar câteva luni după o întâlnire relativ discretă cu președintele Biden, a cărui relație cu Arabia Saudită a fost cel puțin delicată, așa cum am menționat mai sus.
„Rolul Chinei ca mediator este izbitor și ar putea prefigura o poziție diplomatică mai îndrăzneață,” a declarat Sanam Vakil, bursier pentru programul legat de Orientul Mijlociu și Africa de Nord la organizația de tip think tank Chatham House din Londra.
„Dar ar trebui să fim precauți când exagerăm intențiile Beijingului. Acesta este mai mult despre interesele Chinei în regiune. China a reunit doi actori cheie – actori regionali și economici – cu scopul de a reduce tensiunile regionale și de a facilita un angajament economic mai mare cu ambii.”
Experții cred de altfel că Beijingul era bine plasat din punct de vedere economic pentru a se angaja cu ambele tabere. China singură reprezintă aproximativ 30% din comerțul internațional total al Iranului, deci este vitală pentru Iran. De asemenea, China este cea mai mare piață de export de petrol a Arabiei Saudite, iar Arabia Saudită este adesea cel mai mare furnizor de petrol al Chinei.
Analiștii au remarcat însă că implicarea diplomatică a Chinei este mult mai mare. De exemplu, cu ocazia împlinirii unui an de la declanşarea invaziei ruse în Ucraina, Beijingul a dat publicităţii propria versiune a unui „plan de pace” pentru încetarea războiului. Acesta include 12 puncte, între care o încetare a focului, începerea negocierilor de către beligeranţi, rezolvarea crizei umanitare, protejarea civililor și a prizonierilor de război sau menținerea în siguranță a centrarelor nucleare, fără a indica însă necesitatea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean.
Ce trebuie însă să reținem din efortul diplomatic al Chinei în Orientul Mijlociu prin încheierea înțelegerii dintre Iran și Arabia Saudită? Analiștii de la Center for Strategic & International Studies au rezumat-o cel mai bine: „Mesajul nu foarte subtil pe care îl trimite China este că, în timp ce Statele Unite sunt puterea militară preponderentă din Golf, China este o prezență diplomatică puternică și în creștere. Acest lucru se adaugă la o percepție a puterii și influenței chineze în întreaga lume și contribuie la o narațiune a prezenței globale în scădere a SUA”.
