De ani de zile, românii aud promisiuni: „vom tăia pensiile speciale”, „vom face dreptate”, „nimeni nu va fi mai presus de lege”. Și tot de ani de zile, pensiile speciale rezistă. Ba chiar cresc, se indexează, se protejează cu hotărâri judecătorești și cu legi scrise în birourile privilegiaților. În timp ce milioane de români se chinuie cu pensii de 1.500 de lei, 10.000 de aleși ai sistemului trăiesc într-o lume paralelă, cu venituri de 5, 10, 20 de ori mai mari decât cei care au muncit o viață.
Parlamentul mimează dezbaterile, Guvernul plânge în fața Curții Constituționale, iar președinții tac complice. Când vine vorba de tăiat pensiile speciale, toți dau din umeri. E „complicat”, e „neconstituțional”, „nu se poate”. Dar când e vorba să crească taxele, să înghețe salariile sau să mai bage o acciză, sistemul se mișcă rapid, fără nicio ezitare.
România nu e condusă de cetățeni, ci de o castă privilegiată care și-a scris legile pentru ea însăși. Generalul în rezervă, judecătorul pensionat la 49 de ani, parlamentarul cu două mandate – toți primesc pensii speciale din buzunarul celor care muncesc din greu și mor cu 5 ani înainte de a apuca pensia.
Sistemul ne-a învins. Ne-a păcălit, ne-a mințit, ne-a jefuit. Iar dacă poporul nu se trezește, vor mai fi 10.000, apoi 20.000 și, la final, va rămâne doar o întrebare: pentru cine mai muncim în țara asta?
