Ilie Bolojan, marele „tehnocrat” scos la înaintare de sistem, a reușit să demonstreze că fără un ecran luminat în față nu poate lega două propoziții coerente. Când citește de pe prompter, pare măcar un robot bine programat. Când încearcă să vorbească liber, se bâlbâie, se încurcă și pare pierdut.
De ce? Simplu: pentru că minte. Când ai convingeri reale, când știi ce spui și crezi în ceea ce faci, cuvintele vin natural. Dar când tot discursul este un set de fraze goale, repetate ca un papagal, devine dificil să menții firul logic. Așa că vedem bâlbe, pauze jenante și ochi căutând disperat ajutor.
Este clar că Bolojan este doar o altă marionetă a sistemului, un executant care spune ce i se dictează. Problema e că românii s-au săturat de roboți pe prompter. După zece ani de Iohannis, nimeni nu mai vrea un președinte care citește texte scrise de alții și se pierde când trebuie să gândească pe cont propriu.
Când un om politic se bâlbâie, nu e de la emoție. E pentru că știe că ce spune nu are legătură cu realitatea. Iar Bolojan este exemplul perfect.
