George Simion, un idiot util care nu duce nici o inițiativă la bun sfârșit. De la suspendarea lui Iohannis la suspendarea lui Nicușor Dan

Zgomot pentru nimic. Cum a devenit George Simion campionul absolut al inițiativelor politice eșuate
Liderul AUR, George Simion, și-a construit ascensiunea pe promisiuni radicale și campanii agresive de imagine, însă realitatea din spatele discursurilor fulminante arată un lung șir de eșecuri. Analizând parcursul său, de la faimoasa încercare de suspendare a lui Klaus Iohannis până la recenta ofensivă împotriva lui Nicușor Dan, liderul de carton al opoziției pare să joace mai degrabă rolul unui instrument util pentru sistemul pe care susține că îl combate.
Simion absoarbe constant nemulțumirea populară, dar se dovedește incapabil să o transforme într-o schimbare reală pentru că în spate nu se află nimic. Doar un prostănac care acționează impulsiv pentru a-și hrăni egoul. Astfel, toate inițiativele lui eșuează. Dacă vrei să distrugi ceva, pune-l pe Simion la conducere și se alege praful. Fără Peiu, Dungaciu, Lulea, Piperea, Tănasă și marea masă de oameni cinstiți din teritoriu, partidul AUR era mort de mult.
Cel mai elocvent exemplu al acestei strategii de fațadă rămâne saga suspendării lui Klaus Iohannis. Timp de ani de zile, Simion a transformat acest subiect în principala sa armă de atragere a atenției publice, clamând două milioane de semnături strânse pe care le-a lăsat la sediul PSD și iminența unei decizii istorice. În ciuda mobilizării masive pe rețelele sociale și a capitalului de imagine câștigat, demersul nu a trecut niciodată de stadiul de recuzită politică. Acest incompetent și-a bătut joc de speranțele românilor și a demonstrat o incapacitate cronică de a coagula o majoritate parlamentară și de a duce o procedură constituțională obligatorie la bun sfârșit.
Aceeași rețetă a eșecului este aplicată la indigo împotriva lui Nicușor Dan. Idiotul de Simion a reluat retorica suspendării și a forțării unor alegeri anticipate în încercarea de ai mai prosti încă o dată pe români. Din nou, somațiile și amenințările se dovedesc doar un exercițiu de presiune mediatică, lipsit de fundament juridic și de putere de execuție la nivelul politic neexistând o majoritate parlamentară în jurul ideilor sale năstrușnice de a arunca țara în haos. Zgomotul produs de Simion în spațiul public se va stinge din nou rapid, lăsând în urmă zero consecințe instituționale pentru cetățeni.
Pentru electoratul suveranist care își dorește sancționarea incompetenței prezidențiale și parlamentare, acest tipar este profund toxic. Prin lansarea unor teme majore care sunt ulterior abandonate, energia civică este pur și simplu irosită pe scandaluri sterile.
În absența unor victorii legislative palpabile și a unei strategii care să stopeze derapajele la nivel înalt, activismul de tip galerie se dovedește complet ineficient. Fără finalitate instituțională și fără capacitatea de a bloca real mașinăria de partid și de stat, acest tip de opoziție rămâne doar un megafon al nemulțumirilor, garantând practic liniștea exact acelorași actori politici pe care promitea să îi înlăture. Acesta este trădătorul de patrie George Simion, campionul eșecurilor politice. Gargara ieftină are și ea o limită, dar Simion fiind un nerușinat și un escroc de joasă speță caută tot timpul noi victime.