În România, obținerea unui aviz de mediu a devenit un coșmar birocratic, un labirint în care te pierzi între hârtii, comisii și… plicuri. Teoretic, e o procedură tehnică, menită să protejeze natura. Practic, s-a transformat într-o sursă nesfârșită de șpagă și întârzieri.
Sunt cazuri în care avizul de mediu durează aproape un an. Nu pentru că proiectul ar fi periculos sau prost făcut, ci pentru că trebuie „stimulate” semnăturile. Fără intervenții, telefoane și plicuri „neoficiale”, dosarele zac prin sertare. Totul sub umbrela legalității aparente, dar cu o mafie bine organizată în spate.
Mediul este folosit ca scuză pentru blocaje. Dacă vrei să construiești o fabrică, o fermă sau chiar o rețea de utilități, ți se va spune că trebuie mai întâi „analiză de impact”, „consultare publică”, „completări”. În realitate, totul se reduce la bani: cât dai, cât aștepți, cât pierzi.
Asta nu mai e protecția mediului. E protecția corupției. Și atât timp cât avizul de mediu rămâne o unealtă de șantaj birocratic, România va continua să piardă investiții și dezvoltare în favoarea hoției instituționalizate.
