După ce a ocupat fotoliul de prim-ministru al României, Marcel Ciolacu pare să se întoarcă, cu coada între picioare, în județul său natal. Funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău este, în mod evident, o retrogradare umilitoare pentru un fost șef de guvern. Când ai condus țara – fie și prost – nu te întorci, decât dacă ai fost ejectat de sistem sau ai pierdut orice relevanță politică la nivel național.
Această mișcare arată falimentul carierei politice a lui Ciolacu. Un fost premier care își negociază supraviețuirea într-o funcție locală demonstrează nu doar lipsă de demnitate, ci și disperarea unui politician care refuză să accepte că a fost învins. Este o întoarcere la județ ca la o pensie politică, nu din atașament față de Buzău, ci pentru că Bucureștiul nu-l mai vrea.
În mod simbolic, această „retrogradare” reflectă și eșecul unei guvernări pline de promisiuni deșarte și trădări naționale. Din lider de coaliție toxică, Ciolacu ajunge administrator de drumuri județene. Un final pe măsura unui mandat dezastruos.
