România traversează o criză constituțională fără precedent, iar gestul AUR și POT de a iniția procedura de demitere a președintelui Klaus Iohannis este un act de normalitate democratică. Pe 21 decembrie, mandatul acestuia a încetat de drept, dar în urma unei decizii controversate a CCR, acesta continuă să rămână în funcție, alimentând sentimentul de nelegitimitate în rândul cetățenilor.
Din păcate, partidele SOS și USR, care se autoproclamă ca alternative politice, preferă să rămână în zona de confort. Diana Șoșoacă, liderul SOS, este cunoscută pentru discursurile vehemente despre dreptate și suveranitate, dar refuzul de a sprijini demersul de demitere ridică serioase semne de întrebare. Ce înseamnă cu adevărat lupta pentru dreptate, dacă atunci când românii au nevoie de acțiuni concrete, SOS alege să tacă?
USR, pe de altă parte, dovedește încă o dată că este partidul contradicțiilor. Deși președinta Elena Lasconi afirmă public că Iohannis este un președinte ilegitim, partidul ezită să semneze inițiativa. Mesajele lor către alegători par a fi mai degrabă declarații de PR decât angajamente reale pentru democrație. Această indecizie riscă să-i îndepărteze definitiv de cetățeni, care își doresc lideri curajoși și dedicați.
AUR și POT au demonstrat că acțiunea este mai valoroasă decât retorica. Într-o perioadă în care mulți politicieni preferă să stea deoparte, cele două partide au ales să ia atitudine în fața abuzurilor. Gestul lor nu este doar un act politic, ci și o dovadă că există încă speranță pentru o clasă politică responsabilă.
Îndemn către SOS și USR
România are nevoie de lideri care să fie alături de cetățeni, să asculte nevoile lor și să acționeze în interesul acestora. SOS și USR trebuie să se trezească la realitate, să iasă din cercul calculelor electorale și să se alăture românilor în această luptă pentru democrație. Este timpul să demonstreze că le pasă cu adevărat de țară și să contribuie la demiterea unui președinte nelegitim. Istoria nu va uita și nu va ierta pe cei care au ales să tacă atunci când România avea cea mai mare nevoie de ei.
