Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) pare să fi bătut palma în secret cu formațiunile catalogate drept „rezist” din Parlament. Scopul acestei alianțe nefirești, orchestrată în spatele ușilor închise, este blocarea oricărei alternative guvernamentale și menținerea cu orice preț a lui Ilie Bolojan ca variantă unică și forțată de premier. Această mutare deconspiră un cinism politic fără precedent și o trădare flagrantă a propriilor electorate.
Cei care până ieri se acuzau reciproc de trădare națională, globalism sau extremism și-au găsit brusc un numitor comun: salvarea „mitului de la Oradea” și folosirea lui Ilie Bolojan ca paravan pentru interese de grup. Această cooperare subterană arată că linia de demarcație ideologică dintre naționaliști și progresiști este doar o perdea de fum pentru public. În realitate, când vine vorba de controlul puterii executive și de împărțirea sferelor de influență la nivel guvernamental, dușmanii de moarte devin parteneri de nădejde.
Surse politice de încredere indică faptul că strategii AUR au primit ordin direct să nu atace proiectul politic din jurul lui Bolojan, ci din contră, să coordoneze voturile în comisiile parlamentare și în plen alături de deputații și senatorii „reziști”. Planul este simplu, dar toxic: crearea unui blocaj instituțional permanent care să nu lase nicio altă formulă de guvernare să se închege, lăsându-l pe Ilie Bolojan ca singură soluție de avarie. Pentru AUR, această mișcare reprezintă o capitulare totală în fața sistemului pe care promiteau că îl vor dărâma. Cum poți să te pretinzi o forță anti-sistem când acționezi ca agent de asigurare pentru liderii vechiului sistem politic?
Această complicitate are un impact direct și extrem de nociv asupra gestionării resurselor publice. Un guvern menținut artificial în viață prin înțelegeri secrete între extremiști și progresiști va fi un executiv slab, șantajabil și complet lipsit de legitimitate democratică. Miza ascunsă a acestei alianțe de conjunctură nu este stabilitatea țării, ci controlul fluxurilor financiare din ministere, decontările proiectelor majore și securizarea funcțiilor din eșaloanele doi și trei ale administrației centrale pentru clienții de partid ai ambelor tabere.
Asocierea forțată dintre mașinăria de propagandă a AUR și rețelele de influență ale „reziștilor” demonstrează disperarea unei clase politice care simte că pierde controlul. Pentru a-și păstra privilegiile, acești lideri nu au ezitat să calce în picioare promisiunile făcute propriilor votanți. Spectacolul grotesc al radicalilor care își dau mâna pe holurile Parlamentului pentru a susține un premier de conjunctură arată că, în politica dâmbovițeană, singurul principiu sfânt rămâne ciolanul, iar interesul național este doar un slogan bun de strigat în campanie.
