În stilul său caracteristic, George Simion își tratează propriii votanți ca pe niște oameni cărora le poate vinde orice fotografie drept mare succes diplomatic. Așa că, în timpul unei întâlniri de rutină cu ambasadorul SUA la București, a pus mâna pe o poză și a început să o plimbe propagandistic, de parcă tocmai ar fi fost primit la Casa Albă cu fanfară, covor roșu și cheile Washingtonului.
În realitate, ambasadele organizează periodic consultări cu reprezentanți ai puterii și ai opoziției. Nu orice fotografie făcută într-un birou înseamnă susținere, alianță, consacrare internațională sau ungerea lui Simion drept „alesul americanilor”. Uneori o poză este doar o poză. Numai că, în mâinile unui propagandist disperat după validare, poza devine imediat tratat strategic, victorie istorică și mesaj de susținere transmis, desigur, numai în imaginația lui.
Ambasada SUA nu a considerat întâlnirea suficient de importantă pentru a o transforma într-un eveniment public. Simion, în schimb, a făcut ceea ce știe mai bine: a umflat un episod banal până când aproape că nu a mai încăput în fotografie.
Omul care declară solemn că nu vrea să fie „slugă” aleargă neobosit după câte un stăpân care să-l bage în seamă. Ba în Israel, ba la Budapesta, ba în Statele Unite. Patriotul suveranist devine brusc foarte internaționalist atunci când apare perspectiva unei poze cu cineva important.
Și totuși, după atâtea călătorii, rugăminți, lobby și tentative de a obține întâlniri cu greutate, bilanțul rămâne subțire: multă gălăgie, multe fotografii și foarte puține rezultate politice concrete. Un fel de diplomație de grădiniță: „Uitați, doamna educatoare a stat lângă mine, deci eu conduc grădinița.”
Tocmai de aceea, impresia este că americanii îl țin la distanță și refuză să-i ofere validarea oficială pe care o vânează cu atâta disperare. Simion pare să încerce să le vândă și americanilor aceeași schemă propagandistică pe care o folosește acasă: o fotografie, două vorbe și apoi o poveste inventată despre influență, recunoaștere și mare succes diplomatic.
Numai că o asemenea păcăleală poate funcționa în fața unui public deja convins, nu și în fața unor instituții obișnuite să deosebească rapid diplomația reală de spectacolul ieftin. Cu americanii nu merge să transformi o întrevedere de rutină într-o încoronare imaginară și să pretinzi apoi că Washingtonul te-a adoptat politic.
De aceea nu apar declarații solemne, susțineri oficiale sau parteneriate serioase. Apare doar Simion, singur cu poza lui, încercând să-i atribuie o importanță pe care interlocutorii americani nu par să i-o recunoască.
Ce înseamnă „escroc”?
Un escroc este o persoană care încearcă să obțină avantaje inducându-i pe ceilalți în eroare, folosind minciuni, aparențe false, manipulări sau pretinse dovezi de autoritate și credibilitate.
Metoda clasică este simplă: escrocul se fotografiază lângă o persoană importantă, lângă o instituție prestigioasă sau într-un loc oficial, iar apoi folosește imaginea pentru a sugera o relație, o susținere sau o legitimitate care nu rezultă, de fapt, din fotografie.
Exact aceasta este impresia pe care o lasă și spectacolul lui Simion: ia o imagine banală, o scoate din context, îi inventează o semnificație grandioasă și speră că publicul nu va pune întrebări.
Nu există o declarație de susținere. Nu există un acord politic. Nu există un proiect comun. Nu există vreo confirmare că Statele Unite l-ar considera un partener privilegiat. Există doar poza și povestea umflată în jurul ei.
În stilul caracteristic, scopul este transparent: să păcălească, să mintă și să le mai servească propriilor alegători încă o legendă despre marele lider recunoscut de întreaga planetă.
Dar Simion nu este „alesul” nimănui din exterior. Este doar politicianul care încearcă să transforme fiecare strângere de mână într-o încoronare și fiecare fotografie într-un certificat imaginar de prestigiu.
Pe scurt: Ambasada SUA a avut o întâlnire. Simion a avut o poză. Iar propaganda lui a încercat din nou să transforme o fotografie banală într-o escrocherie de imagine. Numai că, de data aceasta, americanii nu par dispuși să joace rolul figuranților în spectacolul lui.
