Nicușor Dan lovește în educație: Ce l-a ajutat pe el să plece din țară, vrea să le interzică elevilor de azi
Președintele României justifică tăierile burselor pentru elevi, spunând că 30% dintre ei nu merită burse de merit. Deși declară sus și tare că el a învățat în Franța cu bursă de la stat, acum susține un sistem care pedepsește performanța. România își umilește propriii olimpici, iar Cotroceniul întoarce privirea.
România și-a trădat propriii elevi. Și-a trădat propriii olimpici. Și-a trădat viitorul.
Iar președintele țării e complice.
Nicușor Dan a ieșit public să justifice tăierile burselor de merit pentru elevi și studenți, afirmând că sistemul actual e „neuniform”, „nejustificat” și „anormal”.
„E anormal să numești ‘de merit’ o bursă acordată la 30% dintre elevii din sistem. Criteriul de evaluare este neuniform, depinde de profesorii din școală și e profund subiectiv.”
A spus-o clar, fără ezitare. Nu a apărat copiii, nu a pus întrebări, nu a cerut o reformă dreaptă. A validat o execuție politică a educației.
Paradoxul e revoltător: același Nicușor Dan recunoaște că a studiat cu bursă în Franța, unde statul l-a ajutat.
„Nu am venit cu bani de acasă. Am avut bursă. Acolo am înțeles cât de important e ca statul să susțină educația nu doar declarativ, ci concret.”
Dar în România, când elevii cer exact același sprijin, li se închide ușa în nas. Ce a fost salvator pentru el, e considerat exces pentru alții.
Guvernul, cu aprobarea tăcută de la Cotroceni, taie bursele de merit până la os. Doar 15% dintre elevi le vor mai primi, și doar cu medii peste 9. Restul, gnorați. Umiliți. Împinși spre abandon.
Statul român și-a pedepsit propriii olimpici pentru că sunt prea mulți.
Elevii și studenții protestează în toată țara. Cer respect. Cer decență. Cer un stat care să-i susțină, nu să-i taie la rădăcină.
Strigă: „Tăiați din corupție, nu din burse!” , „Noi n-avem pensii speciale. Avem medii mari!”
Dar de la vârful statului, răspunsul e o combinație toxică de tăcere și dispreț. În loc să apere educația, președintele întoarce obrazul. Nicio asumare. Nicio soluție. Doar justificări reci și pase de responsabilitate.
România de azi își pedepsește copiii pentru că sunt buni. Îi învață că munca nu merită, că performanța costă, că statul nu e acolo pentru ei.
Aceasta nu mai e o eroare de guvernare.Este o decizie conștientă de a condamna o generație.
Și în fruntea acestei trădări, e un președinte care a fost cândva ajutat, dar azi nu mai vrea să ajute pe nimeni.
