MAE ceva de spus? Mafia rusă în Portul Constanța: Procurorii căutau GPL și-au dat de…40 de mii de tone uree
Săptămâna trecută scriam un articol despre niște combinații cu GPL rusesc care intră în România cu acte false la marea combinație, de se scarpină autoritățile în căpuț că sunt tot timpul luate pe nepregătite. Ba prin terminalul de la Midia, ba pe la Galați. Ba chiar am dat și numele vasului care plimbă GPL-ul pe la nasul autorităților cu acte de proveniență false. Poseidon Gas. Am scris și despre cine, de ce și cum vrea să pună mânuța pe terminalul de la Midia Năvodari. Pe motiv de Maica Rusia, combinații cu sirieni, bani românești și multă prosteală și slăbiciune – link aici, potrivit ziarului Informația Brașovului.
Și se face că autoritățile s-au cam sesizat. Pentru că lucrurile de genul ăsta ajung pe masa CSAT-ului și pe masa Guvernului. Dar asta nu e grav pentru autoritățile noastre care sunt obișnuite să ridice din umeri când se umflă cașcavalul în buzunare și se fac că muncesc. Un fel de prinde orbul, scoate-i ochii, șase-patru poartă în casă, șase-șase zar de fugă. Dar ce zice partenerul de peste ocean? Acolo e îngrijorarea! Vă imaginați cu câte mâini își face cruce când vede ce sat fără câini e pe flancul estic al NATO? Asta după ce și-au declarat intenția clară că vor să dezvolte România, că suntem pilon de stabilitate în zonă, numai lapte și miere. Și când americanul zice ceva, așa e! A căscat gura, a și pus banul pe masă, nu știe cu vrăjeală, manțocăreală și combinații acre de Dâmbovița.
Buuun, deci s-au sesizat băieții de combinația cu GPL-ul. Și au descins în portul Constanța cu dinții proaspăt ascuțiți și cu ordin să scoată de acolo măcar câțiva vinovați. Un Acarul Păun măcar. Ca să-l poarte pe străzi cum odinioară purtau romanii prin Roma căpeteniile popoarelor învinse. La întrebarea „ Unde e GPL-ul?”, răspunsul a fost „n-avem GPL, avem uree”. Pentru cei neinițiați, ureea este un îngrășământ ce se folosește la toate tipurile de cultură, solubil în apa, ajutând în principal în faza de creștere vegetativa. Pe bază de azot. De unde importa uree România înainte de războiul din Ucraina? Din Rusia. E acum e embargo pe produsele rusești. Este dacă nu ești băiat descurcăreț și nu faci următoarea schemă – se ia ureea produsă în Rusia sau Belarus și se marchează că provine de la o companie din Uzbekistan. Apoi o companie din Dubai, în numele unei companii din Libia, duce ureea în portul Constanța prin intermediul unei nave de transport înmatriculată în Palau, având ca destinatar o companie din România. Totul cu acte falsificate! Mai o șpăguță, mai o nebăgare de seamă, mai o combinație, și hopaaa, treaba merge strună, burțile sunt pline, nici usturoi nu s-a mâncat, nici gurile nu put. Pace și prietenie cu buzunarele pline.
Firma din Uzbekistan neagă apartenența îngrășămintelor
Deși marfa este etichetată ca fiind produsă de compania uzbecă Uzkimyoimpeks LLC, aceasta a emis un comunicat de presă luni, 6 noiembrie, în care a afirmat că ureea nu a fost fabricată în Republica Uzbekistan și că documentele de însoțire a mărfii sunt falsificate.
„Compania Agroyara FZCO din Dubai, în numele companiei libaneze Agro Lebanon Sarl, pe baza unor documente falsificate, a trimis 40.000 de tone de uree, pretins achiziționate de la Uzkimyoimpeks LLC, către compania românească Prime Capital Invest S.R.L., în portul Constanța (România). Vă informăm că acest contract și documentele de însoțire specificate în el sunt false. Nu există relații contractuale între Uzkimyoimpeks LLC și compania Agroyara FZCO din Dubai, iar cele 40 de mii de tone de uree menționate mai sus nu au fost produse în Republica Uzbekistan. Rugăm partenerii și clienții noștri să nu aibă încredere în escrocii care acționează ilegal pe baza unor astfel de documente false!”, arată un comunicat de presă publicat pe site-ul companiei uzbece.
Și aici începe distracția. Hopa, desant cu procurori în Portul Constanța, hopa nava din Palau. Ăștia căutau GPL și au dat de uree. Și se pun pe confiscat ureea ( un mizilic de 40.000 de tone) și consemnează nava la țărm ca să ia la întrebări personalul navigant. Ce reiese din anchetă? Păi, o mare horă cu uite producătorul nu e producătorul, uite marfa, nu e marfa, uite importatorul, stai că nu știa nimic importatorul. Producătorul din Uzbekistan zice că nu e marfa lui, că habar n-are de schemă, nici de compania din Dubai, nici de compania din Libia, nici de presupusul client, o companie din România. Compania din România zice că pe ei i-a contactat un furnizor, dar au cercetat proveniența mărfii și nu părea ce scrie pe ambalaj, așa că au zis pa și pu la afacere. Personalul navigant a dat din umeri, a descărcat marfa și a plecat.
Se pare că marfa a fost încărcată în portul Sankt Petersburg. Adică în Rusia. Și că vine fie din Rusia, fie din Belarus. Nimeni nu știe. Și nici nu vrea să spună. Un fel de las-o așa, ne asumăm 40.000 de tone de uree și costul transportului. Numai vreo 16 milioane de dolari. Un mizilic.
Până aici bine! Unde dai și unde crapă.
După turul de forță al autorităților trezite din somnul cel de moarte, vorba imnului, în parcarea Portului Constanța, s-a iscat o mică gâlceavă. Cineva din administrația portului, un domn binevoitor care sugerează permanent legături cu un anumit serviciu de informații, și care e căsătorit cu o doamnă procuror bine poziționată pe lanțul trofic și mereu fomist al autorităților din România, zbiera în gura mare la procurorii veniți după GPL și plecați cu uree pe pantofi și pantaloni, ceva de genul „cine aia a mea a dat pe goarnă?”. Noi înțelegem din zbierăturile care aproape au defectat aparatura de ascultare din dotarea altor servicii, că cei prezenți la gâlceava din parcare nu erau chiar străini de diferitele afaceri cu uz de (ne)siguranță națională, chiar trăiau bine de pe urma lor, pe premisa de belșug la palat că oricum nu vede nimeni. Pentru cei care sunt oarecum interesați de subiect, legenda urbană de port spune că acolo, la umbra macaralelor crește și se dezvoltă armonios un grup infracțional atât de puternic încât dictează diferite lucruri extrem de importante prin România. Grup format aproape exclusiv din cetățeni străini născuți în Orientul Mijlociu, naturalizați aici, care fac și desfac prin Portul Constanța, și care controlează tot ce trece prin porți. Li se mai spune și „ Filiera Siriană”. Și nu, nu cântă melodia „Mambo Siria” pe la nunți, botezuri, cumetrii și oboare, ci dau zmetii crâncene economiei naționale.
Și cum din urma celor relatate se nasc mai multe întrebări decât răspunsuri, și cum pe fir au mai intrat și niște băieți cu ochii albaștri agreați de Uncle Sam, nu avem nici o sfială să mai zicem vreo două pe această temă.
Mai întâi ne luăm libertatea de a-i atenționa pe cei din grupul care controlează Portul Constanța să fie mai discreți în discuțiile pe care le au în barul Hotelului Tuyap din Istanbul, acolo unde se întâlnesc cu diferiți reprezentați ai Kremlinului și nu numai, cu scopul de a intermedia diverse afaceri prin port, mai mult sau mai puțin legale. A ce citi contrabandă cu diverse. Nu de alta, dar se pare că oricum urmează să le fie stricate afacerile.
Acum, prin anumite cercuri închise bine și ferecate pe bază de jurământ cu mâna pe drapel, dar care dintr-un profesionalism monstruos sunt campioni doar la scărpinat în cap, mai circulă informația că ar exista o investigație groasă care pune România pe harta finanțării unor anumite organizații ce operează în Orientul Mijlociu. Adică, pe scurt, mărfuri de proveniență Rusia, intră în România sfidând embargoul, sunt vândute cu acte false, banii sunt strânși, plimbați prin afara UE, spălați bine și ajung sub formă de cash pe la diferite organizații cu gânduri mai puțin ortodoxe din Orientul Mijlociu.
Și Uncle Sam, zis și freedom & democracy, nu e străin de aceste practici, și vrea să determine România să nu mai fie veriga slabă în acest joc de capă și șpagă. Și se pare că băieții din Portul Constanța, ăia din „Filiera siriană”, sunt sub lupă de ceva vreme împreună cu cei care reprezintă autoritățile și care nu mișcă un degețel decât dacă sunt efectiv trimiși să ia măsuri și amenințați că vor păți diverse. Și că toată distracția asta are proporții epice, mulți fiind cei dedulciți la comisioane grase din fonduri obscure ivite de nicăieri, care n-au miros, dar care finanțează instabilitatea în anumite zone ale planetei. Se mai vehiculează că cercurilor închise și ferecate pe baza de jurământ le-a fost recomandat să schimbe Alexandrionul ( coniacul), cu ceva mai pe democracy ( whiskey). Și li s-a mai sugerat, nu în termeni foarte agreabili, să stea cu ochii pe un oarecare Tătic de la o oarecare bancă transilvană și un pe un oarecare Cold-Ea, fost pe față și actual prin spate, mare scamator și ghicitor în stele pe umăr, un fel de influencer-guru dar pe niște canale mai subtile, mai abstracte. Și despre faptul că palinca de Cluj nu face bine la Teheran.
Oricum, e bine ca de sărbători să nu lăsați coniacul Alexandrion lângă GPL că e posibil să prindă miros și să facă poc. Recomandarea e să trecem toți pe whiskey, pentru că e mai pe democracy.
