Propunerea Comisiei Europene, redresare prin înarmare: Armamentul pentru Ucraina să fie plătit din PNRR

Comisarul european pentru piaţa internă, Thierry Breton, a lansat propunerea de regulament privind sprijinirea producţiei de muniţie • Conform propunerii Comisiei Europene, fondul de 500 milioane euro necesar dezvoltării producţiei de armament şi muniţie ar urma să fie constituit prin flexibilizarea fondurilor structurale şi Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă

Gheorghe Piperea, avocat: „Redresare prin înarmare…”

Prin flexibilizarea Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă pentru ca o parte din fonduri să ajungă la companiile din industria europeană de apărare în scopul trimiterii de arme şi muniţii Ucrainei, Uniunea Europeană pregăteşte un artificiu legal cu iz de deturnare de fonduri, afirmă avocatul Gheorghe Piperea, într-o opinie trimisă Redacţiei Bursa.ro.

„Planul birocratic al UE de redresare şi rezilienţă a fost conceput pentru combaterea efectelor economice negative ale pandemiei din 2020-2023.

UE s-a împrumutat de pe piaţa de capital pentru a face rost de cei 750 mld euro necesari. Sursa de rambursare a acestei sume o constituie, desigur, taxele şi impozitele plătite de noi (şi evitate de giganţii economici şi tehnologici şi de miliardarii europeni). Jumătate din aceşti bani vor fi daţi cu împrumut ţărilor membre ale UE. Deci UE s-a împrumutat ca să împrumute statele membre UE, care vor restitui împrumuturile din taxele şi impozitele plătite de noi (şi evitate, desigur, de sus-numiţii). Băncile şi investitorii în obligaţiuni câştigă de două ori, fără niciun risc. Mai mult chiar, aceste entităţi mult prea mari ca să fie lăsate să falimenteze (too big to let fail) se finanţează cu costuri aproape de zero din programele de relaxare cantitativă ale BCE – adică, din «tipărirea» de bani suplimentari faţă de masa de bunuri aflate în circulaţie, cu consecinţa scăderii puterii de cumpărare a banilor. Salariile europenilor s-au diluat în numai 15 ani de astfel de politici înţelepte cu 60%, chiar dacă, nominal, au rămas la fel sau au crescut nesemnificativ. Sărăcirea celor peste 110 mil europeni UE vine mai ales de aici.

Cu toată severitatea acestei destinaţii fixe originare a celor 750 mld euro din PNRR, UE a reuşit să reorienteze 250 mld euro către RePowerEU, adică spre «eco green shit-ul» noilor energii şi al maşinilor electrice care se descarcă rapid, ca bateriile chinezeşti, şi costă la încărcare ca vinul grand cru franţuzesc sau ca genţile «vuiton».

Asta se numeşte, în limbaj penal, deturnare de fonduri.

Ironic, din lipsă de bani, UE pregăteşte un alt artificiu legal, cu iz de deturnare de fonduri: reorientarea unor «mici» fracţiuni din PNRR pentru finanţarea de către ţările membre a fabricării de muniţie şi armament pentru susţinerea eforturilor de război. Care război? Războiul SUA versus Rusia & China, via Ucraina, desigur.

Lipsă de bani la nivel de birocraţie UE?

În condiţiile în care o mare parte din banii din PNRR nu se pot mobiliza întrucât statele membre ale UE nu pot sau nu vor să pună în practică agenda hiper-ideologizată a birocraţiei UE impusă prin PNRR?

În condiţiile în care politicile energetice iresponsabile ale acestei birocraţii sărăcesc populaţia UE şi distrug industriile clasice şi locurile de muncă? În condiţiile în care UE finanţează fără voia cetăţenilor UE războiul altora? În condiţiile în care s-au aruncat pe fereastră 70 mld euro pentru seruri experimentale inutile şi nocive?

Bani împrumutaţi pe seama noastră?

Împrumuturi de restituit în 25 de ani sau mai mult?

Cât mai rezistă această butaforie? Cât mai acceptăm noi această farsă?”, arată Gheorghe Piperea în opinia respectivă.

–

Statele membre UE pot folosi bani din planurile naţionale de redresare şi rezilienţă pentru a finanţa proiecte destinate producţiei de armament pentru Ucraina şi pentru nevoile proprii, este propunerea pe care Thierry Breton, comisarul pentru piaţa internă a făcut-o joia trecută de la Bruxelles.

Practic, în lipsa fondurilor necesare pentru apărarea comună, oficialii Comisiei Europene recurg la diferite aranjamente – cum este flexibilizarea fondurilor – pentru a satisface interesele politice de moment ale Uniunii.

Chestiunea respectivă a fost sesizată de colegii de presă de la cotidianul belgian Knack care au relatat într-un articol că, practic, comisarul Thierry Breton doreşte ca industria europeană de apărare să producă un milion de piese de muniţie pentru Ucraina în următoarele 12 luni, de la rachete la artilerie, cu o alocare de 500 milioane euro, banii urmând a fi viraţi din fondurile structurale europene stabilite pentru perioada 2021-2027 şi din Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă.

Din analiza propunerii de regulament de joia trecută, reţinem că la articolul 5 se stabileşte că fondul privind sumele necesare (500 milioane euro) companiilor din industria de apărare va fi constituit din resursele alocate statelor conform Regulamentului (UE) 2021/1060 – care se referă la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru tranziţie justă, Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit şi acvacultură, Fondul pentru azil, migraţie şi integrare, Fondul de securitate internă şi Instrumentul pentru Sprijin financiar pentru managementul frontierelor şi politica de vize. Deci, practic suma necesară companiilor din industria de apărare pentru a demara producţia pentru Ucraina dar şi pentru statele membre ar urma să fie luată de la oricare din fondurile structurale de mai sus.

Articolul 6 al propunerii înaintată Parlamentului European de Thierry Breton în numele Comisiei Europene, oferă posibilitatea ca, la modificările care au loc acum cu privire la planurile naţionale de redresare şi rezilienţă pentru introducerea proiectelor pe RePower EU, statele membre să includă măsuri care să contribuie la apărarea comună.

Numai că, aşa cum arată sursa citată, în privinţa Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă statele membre au ajuns în 2020 la un acord asupra celor 750 miliarde euro, bani care au fost împrumutaţi de Comisia Europeană din pieţele de capital. Potrivit acordului, pentru a primi fondurile respective, statele membre au fost nevoite să întocmească planuri naţionale de redresare şi rezilienţă cu jaloane şi ţinte ce trebuie urmărite permanent pentru deblocarea sumelor alocate. Acordul privind Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă a fost încheiat după lungi negocieri, deoarece Ţările de Jos şi Danemarca s-au opus iniţial unui flux permanent de bani către statele din sudul Europei. Guvernele celor două ţări au argumentat că un flux de bani necontrolat strict de către Bruxelles ar determina Grecia şi alte state membre să nu îşi mai asume nicio responsabilitate bugetară naţională.

De aceea, decizia a fost ca Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă să fie strict legat de îndepărtarea efectelor pandemiei Covid-19 asupra economiilor naţionale şi societăţii europene. Practic, ajutorul financiar a fost pus la dispoziţie doar pentru abordarea consecinţelor economice negative ale crizei Covid-19 sau pentru a satisface nevoile imediate de finanţare pentru a preveni reizbucnirea crizei generată de pandemie.

Se pare însă că, între timp, funcţionarii instituţiilor europene au găsit portiţe în legislaţia comunitară şi mai ales în cadrul Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă pentru realizarea unor mici artificii care să alimenteze fondul necesar pentru achiziţia de armament şi muniţie de la companiile europene din industria de apărare.

Acest artificii legislative se bazează pe precedentul creat tot de Comisia Europeană, Consiliul UE şi Parlamentul European care au transferat anterior 225 miliarde euro din împrumuturi neutilizate pe MRR către pachetul RePower EU, răspunzând crizei energetice generată de invazia Federaţiei Ruse în Ucraina.

Practic, Comisia a stabilit o nouă finanţare, direcţionând banii către RePower EU, care nu are nicio legătură cu consecinţele economice negative ale crizei Covid 19 sau cu prevenirea unei noi pandemii, aşa cum se preciza în regulamentul european adoptat cu privire la redresare şi rezilienţă.

Singura legătură este că, pentru a primi fondurile RePowerEU, statele membre trebuie să depună o cerere de modificare a planurilor naţionale de redresare şi rezilienţă în care să treacă proiectele energetice care vor fi finanţate.

Acum, comisarul european Thierry Breton a propus ca din aceste planuri de redresare şi rezilienţă o parte din sume să fie alocate producţiei europene de muniţie pentru Ucraina. Dacă propunerea de regulament va fi adoptată de Parlamentul European şi de Consiliul UE, statele membre ar urma să îşi ajusteze din nou planurile naţionale de redresare şi rezilienţă pentru a primi banii necesari finanţării capacităţilor de producţie a muniţiei şi armamentului.

„Conform literii legii, acest lucru este într-adevăr problematic. Dar, în mod firesc, Comisia şi o serie de state membre doresc ca Mecanismul de Recuperare şi Rezilienţă să fie un succes pe mai multe planuri. Pe de altă parte, în vremuri de criză, este păcat să ignorăm realitatea. Reanalizarea alocăriii privind Mecanismul de Recuperare şi Rezilienţă este cauzată de golirea vistieriei Uniunii Europene de către pandemia Covid-19, de criza energetică şi de agresiunea declanşată de Federaţia Rusă în Ucraina. În acest moment este nevoie de fonduri pentru că aproape toate resursele Facilităţii europene pentru pace, pe care statele membre le pot folosi pentru recuperarea financiară a sprijinului militar acordat Ucrainei, au fost complet epuizate”, a declarat un diplomat european pentru sursa citată.

Succesiunea crizelor i-a făcut pe oficialii Comisiei Europene să schimbe constant resursele financiare existente, în funcţie de prioritatea momentului. De exemplu, preşedintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a propus în septembrie 2022 un fond de suveranitate european, dar nu este clar de unde va obţine banii necesari.

În aceste condiţii, este aproape imposibil ca Uniunea Europeană să dezvolte o structură bugetară multianuală stabilă, mai ales că din cauza nevoii acute de finanţare există semnale că vor începe negocieri pentru alimentarea fondurilor europene, negocieri care se anunţă foarte dificile. Pe de altă parte nu este clar cum vor fi rambursate împrumuturile acordate statelor membre din Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă. Noile surse de venit la nivel european ar putea să rezolve parţial această problemă, dar nu toate statele membre sunt de acord. Alternativa este că statele membre ar trebui să contribuie mai mult la bugetul Uniunii Europene, dar acest lucru este dificil de realizat prin prisma faptului că în 2024 vor fi organizate alegeri europarlamentare.

Prin urmare, analiştii economici contactaţi de sursa citată susţin că nu este de neconceput ca reprezentanţii Comisiei Europene să contracteze noi credite, care să le achite pe cele actuale, dar acest lucru nu va rezolva problema alimentării bugetului UE pe termen lung.