Băncile nu eliberează carduri persoanelor care nu știu să citească un contract. România produce analfabeți la greu, politica de stat a PSD și PNL

Avem un paradox al cititului în țara asta. Ăia care știu să citească nu prea înțeleg ce citesc. Ăia care nu știu deloc să citească sunt pedepsiți că nu știu s-o facă. Ăia care știu să citească și să înțeleagă nu prea citesc contractele.

Unul dintre cele mai tragicomice argumente venite dinspre bănci înspre consumatori, în ultimele două decenii, este că „nu suntem educați financiar”. Adică nu știm să citim contractele, comisioanele și celelalte chestii cu care băncile ne păcălesc în serie. N-am niciun stres să scriu „ne păcălesc”.

Prea multe procese câștigate ne arată că a fost festival de comisioane abuzive și contracte în neregulă. Simplu spus, băncile ne spun că nu suntem educați ca să ne ferim de bănci.  Dar cum să te ferești de bănci în minunata lume nouă?  E imposibil și nici nu e recomandat (asta dacă nu ești vreun Tudose de la PSD, care-și ține banii în ciorap).

Mai nou, de când modernizarea a ajuns pe cele mai înalte culmi ale progresului, și ajutoarele sociale guvernamentale sau europene se dau tot pe card. Este din ce în ce mai descurajată plata cash. 

Cei mai săraci trebuie să fie ajutați pe card, altfel nu vor mai fi ajutați deloc. Problema e însă că, în ciuda filozofiei Tik Tok, care ne spune că fără educație poți să-ți iei BMW, în teren lucrurile stau invers.  Fără card, ești paria, nu iei nici ajutorul social. Fără alfabetizare, n-ai card. 

Băncile nu eliberează carduri persoanelor care nu știu să citească un contract. Și România produce analfabeți la greu, pare că e politică de stat. Și dacă citești contractul? Dacă citești contractul, deși suntem învățați de educatorii financiari că e bine să le citim, noi știm că e cam degeaba. Nu-ți convine, te duci la altă bancă, unde ți se livrează un contract standard fix la fel. Nu-ți convine situația? Ia încearcă să negociezi contractul cu o bancă! 

Așa că alfabetizații s-au obișnuit că 90% din contracte sunt ca ălea cu Facebook sau cu Google. Sunt făcute să dai la final click pe „sunt de acord”. Poate să scrie acolo și că-ți iau casa și că te tund cu chică, vei semna fără să te uiți.  Ei bine, la analfabeți e altfel. Ei nu pot semna contractele pe care nu le citește nimeni, pentru că nu știu să citească. O problemă adânc filozofică.

„Dacă n-ai carte, n-ai bani, n-ai card” Într-un sat din România am văzut situația cu ochii mei. Sunt multe familii care au nevoie de ajutor social, adică au nevoie de card. Pe card intră și ajutorul pentru copii de la școală, și ajutor din proiecte europene, dacă mai „pică” ceva în zonă, și ajutoare guvernamentale. 

După cum știți, locuitorii de la sate sunt niște cetățeni pedepsiți pentru că au păcătuit prea mult. Ei plătesc căldura dublu cât în București, au transport public varză, lăsat pe seama unor vătafi privați de microbuze, au bancomate din trei în trei sate, cât să se pozeze cu ele etc.  Dacă n-ai carte, n-ai bani, n-ai card și nu mai poți lua decât cu greu și bruma de ajutor social de la stat (cel mai mic din UE). Băncile nu vor să facă astfel de carduri pentru analfabeți pentru că sunt considerate „cu risc” – adică nu vor să facă un card pe care intră bani puțini și care stau mai mult goale. 

Ce face banca de stat CEC Bank

În zone precum Vrancea, Galați, Brăila etc., depopulate de plecările la muncă în străinătate, a mai rămas CEC să acopere câteva goluri. O politică normală, având în vedere că e totuși o bancă deținută de stat.  Numai că nici CEC nu face carduri, dacă ești analfabet. Adică statul dă bani nevoiașilor, dar banca statului nu le dă carduri să-și ridice banii. Multe familii în care adulții nu știu carte au mari dificultăți să primească inclusiv ajutorul pentru copiii lor care merg la școală. Am vorbit cu cei de la CEC, iar situația stă, ca de obicei, confuz.  Teoretic, CEC își dorește să le dea card, practic nu prea se dau în teritoriu.

Răspunsul oficial al băncii a fost că vor remedia situația:  „La CEC Bank, politica noastră a fost una de transparență și de a ne asigura de faptul că semnatarii au luat la cunoștință obligațiile asumate în cadrul contractelor, că le-au înțeles și și-au exprimat un consimțământ valabil în acest sens. Această vigilență poate da naștere unor situații, precum cea menționată de dvs, pe care ne dorim să le evităm în viitor.” Practic, toate băncile ar trebui obligate să includă, nu să excludă persoanele care nu știu să citească. Oricum le taxăm mult prea puțin, măcar să le forțăm să investească în infrastructură (bancomat, angajați care să instruiască și să ajute analfabeții să înțeleagă contractul etc.).

Nu numai CEC, toți!  BNR, în loc să tot trimită câte un guler alb la TV, ca să facă morală poporului că nu e alfabetizat financiar, ar face bine să bage bani serioși măcar într-o campanie de alfabetizare pe bune. Nu de alta, dar în ritmul ăsta vom deveni un popor foarte „alfabetizat” financiar care nu știe să se semneze. (Apropo, au băgat porcăria asta cu alfabetizarea financiară și prin școli – o chestie mai inutilă n-am văzut.) Pentru că nu există ironie mai crudă și fotografie mai clară decât asta: am tot subfinanțat educația, am tot exclus oameni și am încurajat supraviețuirea pe cont propriu. Iar bruma aia de ajutor, pe care o dăm ca să fim totuși olecuță „europeni”, o luăm înapoi cu pretextul „păcatului de nealfabetizare”.