Ion Cristoiu: Mihail Gorbaciov s-a dovedit a fi idiotul util al Occidentului și după ce a murit!

A murit Mihail Gorbaciov. Vestea am primit-o în noaptea de 30 spre 31 august 2022 pe WhatsApp, de la Bogdan Iacob, în regim de Breaking news. Cînd îmi trimite Bogdan Iacob astfel de știri, mă grăbesc să-l sun pentru a afla amănunte. De data asta nu l-am sunat. Și nu deoarece era 23,30. Pentru intelectuali ca mine și ca Bogdan Iacob, miezul nopții nu înseamnă somn, ci maximă activitate. Nu l-am sunat, pentru că știrea nu reprezenta pentru mine un Breaking news:

1. Mihail Gorbaciov avea 91 de ani. La o asemenea vîrstă Breaking news e știrea că n-ai murit încă, și nu cea c-ai murit.
2. Mihail Gorbaciov nu mai însemna demult ceva cît de cît în Federația Rusă și în lume. Era un pensionar cuminte, de la care nu se mai aștepta nimic, nici măcar Memorii, pentru că le-a publicat demult. Din cînd în cînd trimitea presei cîte un text, de regulă, de aprobare a politicii lui Putin în cazul Ucraina. Nu știu dacă o făcea din convingere. Sigur e că în Rusia pe cale de a încerca tot mai mult trăirile Marelui Război pentru Apărarea Patriei a te declara de partea ucrainenilor e mai rău decît a te declara în 1942 de partea nemților.

Să fim serioși!
Rusul care se pronunță împotriva Războiului din Ucraina n-are nici o legătură cu Rusia. Se declară împotriva Războiului nu pentru că ar muri de dragul „chinuitului” popor ucrainean, sau de dragul Păcii, ci pentru că în condițiile Noului Război Mondial o declarație ca rus împotriva lui Putin îți aduce automat o sumă de bani în cont în străinătate.

Nu e nimic nou în asta.
La fel a fost și pe vremea Războiului Rece. Dacă ajungeai în Vest, una dintre puținele surse de trai era reprezentată de declarațiile antiCeaușescu (evident, dacă ai fi plecat din România după 1985, cînd Nicolae Ceaușescu devine, din Făt-Frumosul Lagărului comunist, Monstrul din Carpați) sau antisovietice (dacă ai fi șters-o din Rusia înainte de venirea lui Gorbaciov la putere, pentru că după nu avea nimeni în Vest interesul să-l submineze pe Gorbaciov).
Astfel că, deși în viață pînă în noaptea de 30 spre 31 august 2022, Mihail Gorbaciov era mort demult.

Și totuși m-am înșelat.
Moartea lui Mihail Gorbaciov e un Breaking News.
Și nu pentru că ar fi murit o vedetă a vieții internaționale, ci pentru că fostul lider sovietic a murit pentru Occident la țanc.
La țanc pentru a fi folosit și ca mort drept idiot util.

Să mă explic.
Moartea lui Mihail Gorbaciov a declanșat în Vest un val de elogii. Lideri politici, partide, jurnaliști și instituții de presă s-au grăbit să-l vorbească de bine.

Nimic deosebit vor spune românii, care rostesc în variantă moldo- valahă, crezînd că e o zicală de a noastră, expresia celebră Despre morți numai de bine ( De mortuis nil nisi bene). Numai că elogiile aduse lui Mihail Gorbaciov depășesc enorm hotarele vorbelor convenționale și de prisos zise la moartea cuiva. Dispărutul e prezentat ca un mare făuritor de Istorie, ca o personalitate care a marcat secolul XX.

De ce?
Cică deoarece ar fi contribuit decisiv la Prăbușirea Uniunii Sovietice și mai ales a comunismului în Est. Dacă nu era Gorbaciov – zic lăudătorii post mortem – Războiul rece nu s-ar fi încheiat.
Da, așa e.
Dacă nu era Gorbaciov, URSS nu s-ar fi prăbușit.
Dacă nu era Gorbaciov, Războiul Rece nu s-ar fi încheiat.
Numai că aserțiunea reclamă o mică nuanță. Mihai Gorbaciov a fost liderul țării la a cărei prăbușire a contribuit decisiv. Și nu liderul unei țări dușmane. Mihail Gorbaciov a fost liderul comunist de top care a contribuit decisiv la prăbușirea comunismului. Și mai ales Mihail Gorbaciov a fost comandantul care a contribuit la încheierea Războiului Rece. Nu ca Învingător, ci ca Învins.

Un învins jalnic, care n-a avut nici minima grijă de a semna un Tratat de pace. Un tratat de pace semnat, chiar de un Învins, prevede și anumite drepturi sau măcar o ordine minimă. De exemplu, se putea stipula că minoritățile rusești din țările desprinse din URSS să se bucure de drepturile minorităților, drepturi de care se face atîta caz în Occident. Dacă ar fi semnat un Tratat de pace, Gorbaciov ar fi scutit Europa de Războiul din Ucraina.

La prăbușirea URSS, la căderea comunismului, la victoria Occidentului în cadrul Războiului rece au contribuit decisiv dușmanii URSS, dușmanii comunismului. Printre ei se numără Papa Ioan Paul, al II-lea, președintele american Ronald Reagan, cel care a lansat diversiunea Războiul stelelor, obligînd Uniunea Sovietică la o angajare dramatică în cursa înarmărilor, și George Bush Tatăl, care i-a succedat. E un fals istoric de proporții a-l prezenta azi pe Mihail Gorbaciov drept personalitatea care a contribuit conștient, animat de admirație față de modelul Occidental , la prăbușirea Uniunii Sovietice.

Da, fără Mihail Gorbaciov URSS nu s-ar fi destrămat.
Da, fără Mihail Gorbaciov, comunismul nu s-ar fi prăbușit.
Da, fără Mihail Gorbaciov Războiul rece nu s-ar fi încheiat cu victoria zdrobitoare a Occidentului.
Pentru că Mihail Gorbaciov a fost, asemenea lui Ludovic al XVI-lea, a țarului Nicolae al II-lea, veriga slabă a Sistemului care ajunsese deja în faza de prăbușire, dar care avea nevoie de un neghiob în frunte pentru a se prăbuși. Mihail Gorbaciov a contribuit la prăbușirea Imperiului în fruntea căruia se afla, la căderea comunismului, nu pentru că venise la putere cu gîndul să destrame URSS, să instaureze în Est democrația, să lase America singura putere pe planetă, să facă din Rusia o cameristă a Americii, ci pentru că voise să facă o Uniune Sovietică puternică din punct de vedere economic, pentru că voise să facă din comunism un regim care să se extindă și la alte țări decît cele din Lagăr, pentru că voise, asemenea tuturor țarilor, să facă din Rusia o putere mondială. Perestroika și Glasnost au fost promovate de Gorbaciov în Rusia mai întîi și în întregul lagăr socialist mai apoi (cu excepția Cubei și a României) în efortul de a salva Uniunea Sovietică, de a face comunismul și mai puternic decît era. A fost însă atît de neghiob în această realizare a obiectivelor încît a dus nu la salvarea URSS, ci la destrămarea ei, nu la la întărirea comunismului, ci la prăbușirea lui. Din clipa cînd Gorbaciov s-a angajat pe calea Perestroikăi și a Glasnost, Occidentul, America mai ales, l-au încurajat frenetic să meargă pe această cale. El și nevastă-sa au devenit răsfățații presei occidentale, amicii liderilor occidentali. La o conferință de presă ținută în 1988 la Caracas Fidel Castro, sceptic față de mijloacele prin care Gorbaciov susținea că face comunismul mai puternic, se declara uimit că jurnaliștii occidentali, cei care vedeau negru în fața ochilor cînd venea vorba de Uniunea Sovietică, nu mai conteneau, în întrebările lor, să elogieze Uniunea Sovietică de sub conducerea lui Gorbaciov. „Am trăit-o și pe asta – a zis el – să-i văd pe jurnaliștii americani lăudînd un comunist”.

Lansarea lui Gorbaciov în aventura Perestroikăi și a Glasnost a dus la declanșarea campaniei de răsturnare a imaginii lui Ceaușescu în Occident. Făt-Frumosul Occidentului devenise Monstrul din Carpați. Cum se explică schimbarea, pe care Nicolae Ceaușescu, bulversat, n-o înțelegea. Practic el era același lider comunist din anii cînd Regina Angliei îl plimba cu caleașca. De ce acum era Monstrul din Carpați și nu Făt-Frumosul de la București? Foarte simplu. Occidentul îl cultivase pe Nicolae Ceaușescu în cadrul Războiului rece. Ca în orice război orice fisură în tabăra dușmană trebuia încurajată, pentru că orice fisură contribuie la cîștigarea Războiului. Pînă la apariția lui Gorbaciov, această fisură era întruchipată de Nicolae Ceaușescu. După ce Gorbaciov își lansează Perestroika și Glasnosti Occidentul realizează ceea ce atît Castro, cît și Ceaușescu îl avertizaseră pe Gorbaciov. Și anume că Perestroika și Glasnost vor duce la prăbușirea Uniunii Sovietice și mai ales a comunismului, deoarece comunismul nu poate fi reformat fără riscurile prăbușirii sale (o dovediseră revoluțiile din Ungaria și Polonia lui 1956 și din Cehoslovacia în 1968). Castro și Ceaușescu îl puseseră în gardă pe Gorbaciov că încurajarea de către Occident să facă Perestroika și Glasnonst, să facă dezarmare, să facă gesturi incredibile de cedare în numele coexistenței pașnice, nu erau altceva decît expresia conștiinței că doar astfel Uniunea Sovietică se va prăbuși. Occidentul a sesizat de îndată că Gorbaciov e idiotul lui util, că se va lăsa îmbătat de aplauzele presei și ale politicienilor occidentali. Mihail Gorbaciov chiar a crezut în sinceritatea Occidentului, el chiar a fost convins că Occidentul îl încurajează, deoarece vrea Binele URSS. Cînd Occidentul a început să-l cultive pe Boris Elțîn, un idiot mai util decît Gorbaciov, era prea tîrziu. Scrisorile sale, în care se smiorcăie pe lîngă liderii occidentali că aceștia îl cultivă pe dușmanul Boris Elțîn, dau seamă de naivitățile de fată mare și cinstită ale lui Mihail Gorbaciov.
El chiar crezuse în jurămintele de amor ale liderilor occidentali!

Același truc l-au folosit liderii occidentali și cu Vladimir Putin. L-au răsfățat ca mare european, l-au abordat ca pe un conducător luminat. Președinții americani s-au străduit să-i dea impresia că-l tratează ca pe un egal. În realitate, ca și în cazul lui Gorbaciov, ei își vedeau necruțători de interesul lor: cel de a reduce Rusia la o putere provincială. La un moment dat – cred că aflînd de folosirea Ucrainei ca instrument antirusesc – Vladimir Putin s-a trezit.

Mihail Gorbaciov a fost un caz tipic de conducător care-și prăbușește propria țară, deoarece n-a înțeles că în Istorie nu e loc de romantism de elevă de pension.
Să ferească Dumnezeu o țară de un asemenea neghiob!

Cum se explică valul de elogii din Occidentul acestor zile?
Prin folosirea lui Mihai Gorbaciov drept idiot util și după moarte.

Pe liderii occidentali îi doare-n cot de moartea lui Gorbaciov.
Ei știu că Gorbaciov le-a fost idiotul util.

Moartea a survenit însă în timpul războiului din Ucraina.
La Kremlin e acum monstrul Putin.
Cum să nu-l elogieze Occidentul pe Făt-Frumosul Mihail Gobaciov?!

Imaginați-vă c-ar fi murit Vladimir Putin.
L-ar fi cîntat Occidentul ca pe o mare personalitate a Istoriei universale?!