PNL a fost în tabăra greșită la referendumul pentru familie: Pentru câteva voturi le-ar vinde talibanilor și pe mama, și pe sora lor

Într-un editorial pentru România Curată, președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi este de părere că cea mai complicată problemă din istoria unei națiuni este controlul violenței. „Faptul că în secolul XXI nu există o poliție internațională capabilă să eradicheze pe talibani sau pe Boku Haram, care răpesc fetițe din școli în Nigeria, e foarte trist, dar nu e nou”, spune Pippidi cu referire la situația tragică din Afganistan.

„Lecția din Afghanistan, cîndva o țară normală, în curs de dezvoltare, arată că drumul o poate lua pe căi foarte greșite dacă membrii unei națiuni nu aleg valorile clare și nu le apără la vreme de cei care au programul să le restrîngă”, mai spune aceasta. Totodată, președintele Societății Academice din România (SAR) este de părere că PNL a fost în tabăra greșită la referendumul pentru familie.

Cea mai complicată problemă din istoria unei națiuni este controlul violenței. Trecerea de la violența anarhică la monopolul statului, singurul îndreptățit să poarte arme și să exercite corecții, pe urmă îmblînzirea puterii statului prin drepturile omului și contractul social sunt căile pe care națiunile dezvoltate au reușit în sute de ani să evolueze de la dreptul celui mai tare la domnia legii. Lupta cu corupția e ultimul episod, corupția fiind cea mai puțin agresivă formă de violență, prin care cine are puterea extrage cu forța mai mult decît are dreptul. Dar tot violență e, pentru că abuzul de putere care rezultă în profit se face în detrimentul celui mai slab. O favoare a cuiva rezultă într-o discriminare a altcuiva.

Controlul violenței e incomplet la multe din națiunile contemporane. Multe țări în curs de dezvoltare au un număr de agenți care lucrează în securitatea privată mai mare decît numărul celor de la stat. În Brazilia copiii înstăriți merg la școală cu bodyguardul de frică să nu îi răpească cineva. În Mexic sunt răpiți inclusiv poștașii, pentru suma mizeră de răscumpărare pe care o poate plăti familia lor. În unele țări din Africa se călătorește ca în Evul Mediu, călătorii se grupează mai mulți ca să facă față bandiților, și chiar în dezvoltata Africă de Sud e bine să nu oprești dacă îți face un autostopist semn pe autostradă (dar sistemul de justiție e mult mai bine cotat decît cel din România). Multe țări țin alegeri, dar rezultatul alegerilor e determinat prin violență în Africa sub-saharană mai peste tot, de la intimidarea oponenților grupului celui mai tare la furtul regulat al urnelor.

În această luptă pentru dezvoltare, mult mai ușoară decît acum 400 de ani pentru că avem modele de dezvoltare pe toate continentele și în toate culturile – oricine poate găsi o țară cultural compatibilă din care să se inspire – există un grup cu totul special de bandiți – bandiții ideologici. Ei pot să fie marxiști – am avut cazuri de hoți la drumul mare, dar altfel cu manifeste sociale maoiste în Asia, America Latină, etc, – sau religioși, cum sunt talibanii. Dacă guerillele marxiste sunt de bandiți universaliști (adică măcar în teorie toată lumea e egală la ei), bandiții fundamentaliști, care vor să conducă și să își aproprieze resursele unei țări fără să îi aleagă lumea sunt contrariul. Ei au agenda oficială de a discrimina pe cei slabi – femeile în primul rînd.

Faptul că în secolul XXI nu există o poliție internațională capabilă să eradicheze pe talibani sau pe Boku Haram, care răpesc fetițe din școli în Nigeria, e foarte trist, dar nu e nou. Ce e nou este că, chiar atunci cînd agenda de Securitate se aliniază cu cea de apărare a drepturilor universale ale omului, nu există putere internațională suficientă pentru a ține piept unor bandiți. Dimpotrivă, iluzia că se poate a pus la risc milioane de oameni, în primul rînd femei, după 9/11 – și scadența a venit azi. Bandiții sunt mult mai tari pentru că luptă pentru interesele lor, nu pentru principii, și Occidentul e slab, fiindcă  în spatele fiecărui lider este un electorat care de fapt nu prea crede că trebuie să plătească din buzunar pentru drepturile omului la alte națiuni.

E drept că, așa cum spuneam, calea istorică este ca fiecare să înfrîngă pe talibanii săi, oricum s-ar numi ei – inchiziții, fasciști, fundamentaliști creștini (în Polonia și România avem proiecte oficiale de restrîngere a drepturilor femeilor sau minorităților sexuale promovate pe față, de alde Neamțu&Papahagi, aceste caricaturi anacronice de talibani). Acum 20 de ani primeam scrisori de amenințare pentru Evangheliștii, care nu e vreo anecdotă deșucheată, ci o reflecție pretențioasă pentru oameni educați asupra alegerilor istorice ale creștinismului, instituționalizat sau umanizat, pentru că omul cu toporul în mînă nu pricepe nuanțe, iar națiunile slabe, ca a noastră, nu se mobilizează pentru drepturi și libertăți. Noroc că, mai norocoși geopolitic, suntem unde trebuie, astfel că izolăm pe cei răi cu majoritatea europeană, că a noastră, bravă, o putem cel mult convinge să stea acasă la un referendum.

Oricît de teribil e ce vedem în Afghanistan, nu putem influența noi cu nimic. Dar putem influența ce e la noi. La 30 de ani de la căderea comunismului avem din nou talibani și discuții de Evul Mediu despre chestiuni de igienă sanitară sau sexuală – cum ar fi dacă trebuie să înveți ce e aia. Marii noștri bărbați de caracter și de stat, Florin Cîțu și Sorin Câmpeanu, s-au afirmat deja în sensul că au arătat public că le e mai frică de talibani decît de europeni, votînd contra educației sexuale. PNL a fost în tabăra greșită la referendumul pentru familie – istoric greșită, vreau să spun, – că pentru cîteva voturi le-ar vinde talibanilor și pe mama, și pe sora lor, ce să mai spun de nevastă. PSD are programul că, dacă ai votanți săraci și needucați, care nu se spală și nu se vaccinează, tot așa vrei să rămînă și pe viitor, judecînd după atitudinile lor publice. Un număr incomensurabil de cretini au discutat luni de zile despre bărbații care fac copii sub dictatura UE – numai în capul lor de cretini a spus UE așa ceva, și bărbați ca ei nu ar trebui într-adevăr să aibă copii nici de la femei, că nu sunt calificați să crească nici măcar un cîine.

Dar nu UE poate civiliza un popor. De asta încerc eu să le explic ziariștilor din BXL că nu-i putem sancționa pe polonezi pentru atitudinea lor față de căsătoria homosexuală. Nu a fost vorba de așa ceva în principiile de la Copenhaga, și evoluția nu a venit în nici o țară că au venit unii din afară, din țări unde majoritatea gîndește civilizat, ca să impună adevărurile lor în țări mai sărace și needucate. Dimpotrivă. Fiecare națiune trebuie singură să-i învingă pe talibanii ei, fie că au arme sau încearcă, precum în Polonia, să folosească legi, repetînd procesul care a dus la civilizare în majoritatea țărilor din Europa sau America, să convingă majoritatea populației, biserica și societatea civilă. Lecția din Afghanistan, cîndva o țară normală, în curs de dezvoltare, arată că drumul o poate lua pe căi foarte greșite dacă membrii unei națiuni nu aleg valorile clare și nu le apără la vreme de cei care au programul să le restrîngă.