Pe 18 ianuarie 1821 se încheia regimul fanariot în Ţara Românească (la această dată a murit Alexandru Suţu, ultimul domn fanariot din Muntenia).
Data de 18 ianuarie 1821 este considerată de mulți istorici drept începutul Revoluției conduse de Tudor Vladimirescu – un eveniment capital în drumul României spre emancipare națională, unire și independență. Tudor Vladimirescu a cerut reforme serioase, înlăturarea regimului fanariot și sporirea autonomiei Valahiei, inclusiv prin formarea unei armate naționale al cărei nucleu urma să fie reprezentat de panduri.
Revoluția slugerului Tudor din Vladimiri este un testament lăsat nouă pentru felul în care românii se pot organiza, la firul ierbii, pentru a obține ceea ce-și doresc: au colaborat atunci țăranii cu boierii, laicii cu oamenii Bisericii, militarii cu civilii. Chiar dacă a fost înfrântă, mișcarea lui Tudor și a boierilor patrioți a învins până la urmă, pentru că idealurile lor au dăinuit.
Din păcate însă, ca și la Centenarul Marii Uniri sau mai recent, Ziua Culturii Naționale, observăm că autoritățile statului fac tot ce pot ca să nu marcheze cum se cuvine evenimentele cardinale ale poporului român. Amintirea unor eroi sau evenimente majore ale istoriei naționale constituie prilejul de a ridica moralul națiunii, de a-i ajuta pe români să înțeleagă că se poate și altfel. Sau poate tocmai asta e problema?
