Sondaj INSCOP 2025: 66,2% dintre români consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru țară

La aproape 37 de ani de la căderea regimului comunist, nostalgia după Nicolae Ceaușescu continuă să fie puternică în România. Un sondaj realizat de INSCOP în 2025 arată că 66,2% dintre români consideră că fostul dictator a fost un lider bun pentru țară. Rezultatul a atras atenția lui William Echikson, fost corespondent american în Europa Centrală, care a publicat recent o analiză despre România în cadrul Center for European Policy Analysis (CEPA), o organizație cu sediul la Washington.

Autorul atrage atenția asupra contrastului dintre dezvoltarea economică și socială înregistrată de România după 1989 și felul în care o parte a populației privește astăzi perioada comunistă. În opinia sa, idealizarea regimului Ceaușescu este un semnal de alarmă, mai ales în condițiile în care țara a făcut progrese importante după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană.

Analiza pornește atât de la experiențele personale ale jurnalistului în România comunistă, cât și de la rezultatele sondajului INSCOP realizat la comanda Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ce a descoperit jurnalistul american la revenirea în România

William Echikson a vizitat România în 1986, când lucra ca jurnalist în Europa Centrală și de Est. Imaginea pe care și-o amintește este foarte diferită de cea pe care a găsit-o la revenirea în țară, în vara anului 2026.

La prima vizită, Bucureștiul avea străzi întunecate, magazine aproape goale și o populație confruntată cu lipsuri. În 1989, când a revenit în România și a încercat să intervieveze un disident, jurnalistul a fost reținut și expulzat de Securitate.

În vara acestui an, Echikson a revenit pentru aniversarea unui prieten. A fost impresionat de schimbările din București și de nivelul de trai al oamenilor pe care i-a întâlnit. La petrecere se aflau tineri profesioniști, mulți dintre ei cu studii în străinătate și experiență în companii de tehnologie, care aveau oportunități asemănătoare celor întâlnite în marile capitale occidentale.

Cu toate acestea, autorul a observat că amintirea regimului comunist continuă să fie privită cu nostalgie chiar și în familiile unor oameni cu venituri ridicate și educație occidentală.

”Bunicii lor tânjesc după ‘siguranța’ anilor ’70”, scrie Echikson, referindu-se la perioada în care regimul comunist oferea locuințe și promitea un loc de muncă pe viață.

În opinia jurnalistului, această nostalgie reflectă o imagine selectivă a trecutului. Pentru persoanele care se confruntă astăzi cu nesiguranță economică sau dificultăți financiare, ideea unui loc de muncă garantat și a unei locuințe asigurate de stat poate părea atrăgătoare. Problema este că această imagine ignoră restricțiile, represiunea politică și lipsurile care au marcat viața românilor în timpul dictaturii.

Ce arată sondajul INSCOP despre nostalgia după Ceaușescu

Semnalul de alarmă din analiza CEPA pornește și de la rezultatele unei cercetări realizate de INSCOP în perioada 25 iunie – 3 iulie 2025, la comanda IICCMER. Datele arată că 66,2% dintre respondenți consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru România, în timp ce 24,1% îl consideră un lider rău.

Alte răspunsuri arată cât de pozitiv este percepută de o parte a populației perioada comunistă:

• 48,4% dintre români consideră că se trăia mai bine înainte de 1989.
• 75,1% cred că exista mai multă siguranță publică în timpul comunismului.
• 65,1% sunt de părere că era mai puțină corupție.
• 66,4% consideră că statul avea mai multă grijă de cetățeni.
• 77,2% cred că România era mai bogată înainte de Revoluția din 1989.

Aceste cifre arată o reevaluare pozitivă a unor aspecte ale vieții din perioada comunistă. Ele reprezintă însă percepțiile celor chestionați, nu o confirmare că România era, în mod obiectiv, mai prosperă sau că oamenii aveau mai multe libertăți înainte de 1989.

De altfel, sondajul evidențiază și contradicții importante. De exemplu, 80,9% dintre respondenți consideră că înainte de 1989 exista mai puțină libertate decât în prezent. Cu toate acestea, două treimi îl apreciază pe Ceaușescu drept un lider bun.

Diferențele dintre răspunsuri sugerează că nostalgia nu se referă neapărat la toate aspectele regimului, ci poate fi legată mai ales de anumite percepții despre siguranță, stabilitate și rolul statului în viața cetățenilor.

Ce uită mulți români despre anii regimului Ceaușescu

În analiza publicată de CEPA, William Echikson amintește și experiențele sale directe din ultimii ani ai comunismului. Jurnalistul descrie Bucureștiul anului 1986 ca pe un oraș cu străzi întunecate, magazine goale și alimente greu de găsit. În 1989, a fost reținut și expulzat de Securitate după ce a încercat să ia legătura cu un disident.

El consideră că regimul Ceaușescu nu poate fi evaluat doar prin prisma locuințelor construite sau a industrializării. Aceste aspecte nu trebuie separate de cultul personalității dictatorului, controlul exercitat asupra populației, restrângerea libertăților și politicile de austeritate impuse pentru achitarea datoriei externe.

În ultimii ani ai regimului, românii s-au confruntat cu raționalizarea alimentelor, frig în locuințe, întreruperi ale electricității și restricții severe asupra consumului. Aceste realități sunt parte din istoria perioadei comuniste și nu dispar doar pentru că unele persoane își amintesc mai ales de anumite forme de stabilitate.

Echikson atrage atenția și asupra felului în care trecutul este prezentat uneori în spațiul public. El amintește vizita la Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, transformată în muzeu. În opinia sa, prezentarea realizărilor atribuite dictatorului, fără o atenție suficientă acordată abuzurilor, represiunii și politicilor care au provocat lipsuri, poate contribui la o imagine denaturată a acelei perioade.

Nostalgia este pusă de autor și în legătură cu ascensiunea curentelor populiste, care exploatează nemulțumirile economice și dezamăgirea față de instituțiile democratice. Promisiunile de ordine, protecție și siguranță pot deveni atractive atunci când oamenii sunt nemulțumiți de prezent, chiar dacă soluțiile propuse presupun minimalizarea importanței libertăților individuale.

De ce consideră CEPA că nostalgia după comunism este un motiv de îngrijorare

William Echikson consideră că România reprezintă un exemplu al fragilității progresului democratic. Deși țara a înregistrat schimbări economice și sociale importante după 1989, beneficiile dezvoltării nu au ajuns în mod egal la toate categoriile populației.

Diferențele dintre București și unele comunități rurale sunt un exemplu în acest sens. În timp ce Capitala s-a dezvoltat vizibil, există în continuare sate care se confruntă cu lipsa infrastructurii, a apei potabile sau a unor servicii de bază. Aceste discrepanțe pot alimenta nemulțumirea și pot face ca promisiunile asociate trecutului comunist să pară mai atractive.

Autorul avertizează că nostalgia nu înseamnă automat că oamenii își doresc reinstaurarea dictaturii. Totuși, idealizarea unui regim autoritar poate crea un teren favorabil pentru mesajele politice care promit soluții simple la probleme complexe și care prezintă autoritatea excesivă drept o alternativă la democrație.

Un semnal de alarmă a fost transmis și de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. În contextul publicării sondajului din 2025, conducerea instituției a descris nostalgia față de totalitarism drept o vulnerabilitate care poate afecta inclusiv securitatea națională.

În finalul analizei sale, Echikson avertizează că experiența României ar trebui urmărită și de celelalte foste state comuniste din Europa. Progresul economic nu este suficient, în sine, pentru a elimina nemulțumirile sociale sau pentru a împiedica idealizarea unui trecut autoritar.

România a câștigat libertate, oportunități economice și un nivel de dezvoltare mult superior celui din perioada comunistă. Cu toate acestea, rezultatele sondajului INSCOP arată că memoria colectivă rămâne vulnerabilă la idealizarea trecutului. Pentru autorul analizei, tocmai această contradicție reprezintă un avertisment: o societate poate progresa economic, dar poate continua să privească înapoi cu nostalgie spre un regim care i-a limitat libertățile.