Școlile românești din Ucraina, în pericol iminent: Liderii comunității din Cernăuți, Transcarpatia și Odesa cer implicarea imediată a președintelui și a Guvernului

Reprezentanții minorității românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa fac un apel presant către autoritățile din România, cerând intervenția imediată pe lângă statul ucrainean pentru revizuirea proiectului de lege nr. 16119, care reglementează drepturile educaționale ale minorităților naționale.

Printr-un memoriu oficial adresat recent președintelui României, Nicușor Dan, ministrului Afacerilor Externe, Oana-Silvia Țoiu, și conducerii comisiilor parlamentare de specialitate, liderii comunității avertizează că anumite prevederi ale inițiativei legislative vor facilita restrângerea progresivă a învățământului în limba română. Potrivit agenției BucPress Cernăuți, demersul include un document comparativ de 14 pagini conținând amendamente specifice legate de limba de predare, statutul unităților de învățământ, efectivele claselor și sistemul de examinare. Intervenția este solicitată în contextul în care procedura legislativă avansează rapid: proiectul a fost înregistrat la 1 octombrie 2026 în Rada Supremă, iar pe 6 octombrie, comisia de specialitate a recomandat deja adoptarea acestuia.

Comunitatea românească susține că nu a avut posibilitatea să-și susțină pe deplin observațiile

Semnatarii memoriului precizează că proiectul le era cunoscut din faza de elaborare, însă subliniază că nu au beneficiat de un cadru real pentru a contribui efectiv la text. „Socotim însă că minoritatea română nu a avut atunci putința de a-și formula și susține în mod deplin observațiile (…), fiindu-i solicitată, în fapt, mai degrabă susținerea formală”, se arată în document. Deși forma ajunsă în Rada Supremă conține și prevederi considerate utile, problemele fundamentale ale școlilor românești rămân nesoluționate. Baza legală a solicitărilor este reprezentată de Constituția Ucrainei, Tratatul politic de bază din 1997 și Declarația privind Parteneriatul Strategic din martie 2026. Tratatul din 1997, prin articolul 13 alin. (5), obligă statul ucrainean să asigure educația în limba maternă într-un „număr necesar de școli”, nu doar prin clase izolate, ținând cont de realitățile demografice ale comunității.

Este solicitată existența unei rețele de școli românești, nu doar a unor clase

Amendamentele propuse vizează garantarea unei rețele instituționale distincte cu predare în limba română. Comunitatea se opune reducerii dreptului la educație doar la formarea unor clase separate și cere revenirea la standardele de dinaintea modificărilor legislative din 2017, când educația în limba maternă era asigurată la nivel de instituție, definind clar statutul școlilor aparținând minorităților naționale.

„Alături de limba de stat” – formularea pe care reprezentanții comunității o vor eliminată

O preocupare majoră este sintagma conform căreia limba minorității se utilizează „alături de limba de stat”. Reprezentanții românilor cer excluderea acestei formulări ambigue, argumentând că limba română trebuie să fie recunoscută ca „limbă principală de predare” în aceste școli. Pentru a evita fenomenul de „bilingvism instituționalizat” – care în 2020 a generat reducerea orelor de română – se solicită interzicerea predării simultane a aceleiași discipline în ambele limbi.

Educație în română până la terminarea liceului și în învățământul profesional

Semnatarii insistă ca dreptul la studiu în limba maternă să fie garantat continuu, „până la finalizarea liceului și inclusiv în învățământul vocațional și profesional”. Obiectivul este evitarea situațiilor în care elevii sunt obligați să abandoneze educația în limba română după ciclul primar din lipsa unor instituții sau clase corespunzătoare pentru nivelurile superioare.

Comunitatea contestă mecanismul celor două treimi dintre părinți

Un punct extrem de vulnerabil identificat în lege este posibilitatea introducerii mai multor discipline în limba ucraineană dacă există o solicitare scrisă din partea a două treimi dintre părinți. Liderii comunității cer eliminarea acestui prag, avertizând că semnăturile pot fi obținute prin presiuni exercitate de autoritățile locale sau conducerea școlii, oferind drept exemplu cazul Cartal/Orlivka, unde părinții au fost forțați să își rescrie cererile.

Clase românești și cu mai puțin de cinci elevi

Pentru a proteja rețeaua școlară din mediul rural afectat de declin demografic, comunitatea solicită o excepție de la regula generală care impune un minim de 5 elevi pentru formarea unei clase. Se cere ca unitățile de învățământ ale minorităților să poată funcționa și sub acest prag, evitându-se astfel închiderea în lanț a școlilor din satele românești.

Statutul de „școală a minorității”: comunitatea cere ca acesta să poată fi obținut de la prima clasă în limba română

Proiectul actual condiționează statutul instituției de ponderea elevilor minoritari. În schimb, reprezentanții românilor propun ca statutul de „școală a minorității naționale” să fie atribuit automat din momentul înființării primei clase cu predare în limba maternă, protejând astfel caracterul istoric al unităților școlare, indiferent de fluctuațiile demografice temporare.

Limba română „să nu se oprească la ușa clasei”

Memoriul solicită ca obligația de a cunoaște limba minorității să fie extinsă de la nivelul directoratului către toți membrii administrației instituției. Argumentul este că exercitarea efectivă a dreptului la educație presupune ca interacțiunile administrative ale elevilor, părinților și profesorilor să se poată desfășura fluent în limba maternă.

Examenele: nu doar subiectele în română, ci și răspunsurile

O altă modificare cerută privește sistemul de evaluare externă. Traducerea subiectelor în română este considerată ineficientă dacă elevii sunt obligați să răspundă în ucraineană. Comunitatea cere ca absolvenții școlilor românești să poată redacta răspunsurile la examene în limba în care au studiat, cu excepția probelor de limbă și literatură de stat.

Excepții pentru liceele românești de la criteriile generale

În privința reformei liceelor, comunitatea solicită derogări clare de la standardele naționale. Dacă aplicarea criteriilor generale (privind numărul de elevi sau profilurile de studiu) ar duce la desființarea liceelor românești, se cere exceptarea acestor instituții pentru a asigura dreptul la educație. Criteriile administrative nu trebuie să primeze asupra obligației de a proteja rețeaua școlară minoritară.

Semnatarii cer Bucureștiului șase tipuri de intervenții Liderii comunității solicită autorităților de la București acțiuni concrete:

1. Un demers politic urgent la cel mai înalt nivel (președinție, guvern) și pe lângă Parlamentul ucrainean.
2. Formularea unei poziții oficiale a statului român care să includă amendamentele propuse.
3. Implicarea directă a parlamentarilor români în discuții cu omologii din Rada Supremă.
4. Utilizarea canalelor diplomatice bilaterale și europene.
5. Sesizarea Avocatului Poporului din România.
6. Reluarea dialogului cu Ombudsmanul ucrainean.

„Momentul de față este unul hotărâtor”

Avertizând că perioada actuală este critică, semnatarii subliniază că textul legislativ încă poate fi modificat dacă România adoptă „o poziție românească limpede, susținută și consecventă”. Apelul este asumat de principalii reprezentanți ai românilor din Ucraina: Aurica Bojescu (Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina”), Ion Botoș (Uniunea regională „Dacia” din Transcarpatia), Eugen Patraș (Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți) și Anatol Popescu (Asociația Național-Culturală „Basarabia” din Odesa). Memoriul se încheie cu apelul ca aceste propuneri să fie ascultate ca venind din partea celor care cunosc realitatea din teren și care vor suporta consecințele noii legislații.