EXCLUSIV | Caracatița de la CCIR: Zboruri la Mykonos cu magistrați, afaceri ascunse și taxa pe firme. Cum a capturat Mihai Daraban mediul de afaceri
Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR) de 12 ani și al filialei Constanța de aproape un sfert de secol, se află în centrul unui uriaș scandal public. Dezvăluirile recente privind zborurile cu avioane private la Nisa și Mykonos – decontate din bugetul CCIR și împărțite cu magistrați și afaceriști locali – scot la iveală o rețea de influență care a acaparat o instituție de utilitate publică, transformând-o într-un instrument de putere personală și trambulină pentru interesele unei elite intangibile.
Cameleonismul politic: De la Năstase la pactul cu gruparea Mazăre
Ascensiunea lui Daraban este un manual de supraviețuire și oportunism. Lansat în anii 2000 sub aripa PDSR-ului și susținut de magnatul Gheorghe Bosânceanu (în a cărui companie de shipping era director), Daraban a fost inițial un critic acerb al „republicii Mazăre” de la Constanța, mergând până la confruntări deschise cu Nicușor Constantinescu. Pragmatismul însă a primat. După o scurtă escală prin PNL, Daraban a înțeles că influența sa depinde de o colaborare cu polul local de putere. A ajuns astfel să pactizeze cu trioul Mazăre – Constantinescu – Strutinsky, asigurându-și accesul la infrastructura pavilionului expozițional abia construit de Consiliul Județean și consolidându-și dominația pe plan local.
Tentative de monopolizare: Tunul Romexpo și „taxa pe firme”
Odată instalat confortabil la conducerea națională a CCIR din 2014, Daraban a orchestrat mutări la cel mai înalt nivel, susținute transpartinic. Primul efort major a fost tentativa de a prelua gratuit de la statul român 46 de hectare de teren ultracentral în nordul Capitalei (complexul Romexpo) pentru un mega-proiect imobiliar, promovat alături de un investitor privat. Legea a trecut inițial de Parlament, dar a fost blocată de reacția dură a societății civile, de avertismentele Comisiei Europene privind ajutorul de stat și de refuzul promulgării la Cotroceni.
Al doilea episod controversat s-a consumat în 2022, când s-a încercat impunerea unei taxe anuale obligatorii de „promovare” pentru absolut toate firmele și PFA-urile din România. Mișcarea, susținută tacit la acea vreme de unii lideri ai coaliției PSD-PNL, ar fi generat zeci de milioane de euro anual pentru CCIR. Scopul era crearea unui „registru paralel” al comerțului, mergând până la condiționarea depunerii bilanțurilor contabile de plata acestui bir către Camera de Comerț și obținerea unor „certificate de competență”. Doar revolta mediului de afaceri a oprit acest proiect.
Magistrații de casă și zborurile pe banii CCIR
Legătura dintre jocurile de putere ale CCIR și justiție devine evidentă la analiza anturajului. Legea Romexpo a trecut de filtrul Curții Constituționale și cu votul judecătorului Cristian Deliorga. Același Deliorga, descris de Daraban drept „prieten de 30 de ani”, este cel care l-a însoțit în zborul privat spre Mykonos. Deloc întâmplător, mai târziu, magistrații CCR au stabilit printr-o altă decizie favorabilă că Daraban poate candida pentru un al treilea mandat consecutiv în fruntea CCIR, deși legea limita expres funcția la doar două mandate.
În aceeași aeronavă de lux s-au regăsit afaceriști constănțeni precum Virgil Lixandru și Florin Cârstocea. Aceștia sunt simultan membri în Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț Constanța (instituție subordonată lui Daraban de 24 de ani) și deținători ai unor interese financiare majore în regiune, având dosare pe rolul instanțelor conduse de alți tovarăși de drum ai conducerii CCIR.
Dincolo de fațada apolitică a ONG-ului de utilitate publică – contrazisă flagrant de declarații de susținere precum „Je suis Ciucă” sau invitarea onorifică a lui Victor Ponta –, Mihai Daraban a demonstrat cum poate fi privatizată influența instituțională. Cazul său ilustrează perfect mecanismele prin care o rețea de conexiuni toxice între politicieni, afaceriști și magistrați se finanțează din fondurile extrase din mediul privat, decontând opulența sub masca reprezentării comerciale.
