Bucureștiul a fost recent scena unei confruntări disproporționate și revoltătoare. Într-o Românie în care interesele politice par să primeze în fața economiei reale, mafia de partid și de stat și-a găsit un inamic improbabil: ciobanul român. Nu vorbim despre agitatori de profesie sau despre grupuri de interese obscure, ci despre oameni care muncesc. Greu. Serios. Zi de zi. Aceștia sunt oamenii care cresc animale în condiții adesea vitrege, care produc hrană și care pun, la propriu, mâncare pe masa românilor.
Oierii nu au venit la București pentru a răsturna statul. Nu au cerut privilegii nemeritate și nici ajutoare sociale din bani publici. Au venit în Capitală cu o revendicare cât se poate de concretă și legitimă, legată strict de supraviețuirea lor economică: să își poată vinde animalele, inclusiv prin reluarea exporturilor către țări din afara Uniunii Europene. Au cerut un singur lucru fundamental de la decidenți, și anume ca statul să îi lase să muncească și să își primească răsplata cuvenită pentru truda lor.
Asemenea oameni, care țin în spate producția autohtonă, merită respectul absolut al tuturor. În mod normal, guvernanții ar fi trebuit să coboare în stradă, să îi asculte și să le rezolve problemele. În schimb, statul mafiot condus de Ilie Bolojan a ales forța în locul dialogului, primindu-i pe cei care ne hrănesc țara cu gaze lacrimogene și lovituri de bastoane. Când un guvern răspunde cu violență la disperarea și cerințele legitime ale oamenilor muncii, concluzia este una singură: acest stat nu își mai apără demult proprii cetățeni.
