Statul „se reformează”. La ANPC, se angajează. Fără concurs, fără explicații, direct în structura centrală — și, întâmplător sau nu, tot din Bihor.
În timp ce premierul Ilie Bolojan ține lecții naționale despre austeritate, despre aparatul bugetar umflat și despre posturile care trebuie tăiate, la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor lucrurile funcționează exact invers. Acolo nu se taie. Acolo se aduce.
Numele care ridică semne de întrebare: Bandula Flavia-Daiana, instalată prin transfer — adică fără concurs, fără probă scrisă, fără interviu, fără contracandidați — pe o funcție de comisar asistent în structura care supraveghează administratorii de credite. Structură centrală. București. Confortabil.
Doamna comisar este din Oradea. Județul Bihor. Același Bihor din care vine premierul care cere românilor să strângă cureaua.
Potrivit unor surse, ar fi o persoană apropiată de Ilie Bolojan și ar avea o relație de cunoștință cu președintele ANPC, Békési Csaba. Nu afirmăm că acestea sunt motivele transferului. Afirmăm doar că, într-o țară normală, o astfel de coincidență se explică public, cu documente pe masă, nu se ascunde sub tăcere instituțională.
Transferul: poarta din spate a administrației
Să fim foarte clari cu ce vorbim aici. Transferul este legal. Este și cel mai comod mod de a intra în sistem fără să demonstrezi nimic.
Nu dai concurs. Nu ești comparat cu nimeni. Nu există punctaj, nu există clasament, nu există transparență. Există o cerere, două semnături și gata — ești funcționar public la o instituție centrală, pe bani publici, într-o perioadă în care statul îi spune profesorului, medicului sau polițistului că nu mai sunt bani.
Exact de aceea transferul ar trebui să fie cea mai explicată formă de angajare din administrație. La ANPC, este cea mai tăcută.
Comisariatele mor pe picioare. Bucureștiul se îngrașă
Aici e partea care ar trebui să enerveze pe oricine a sunat vreodată la Protecția Consumatorilor și nu i-a răspuns nimeni.
Există comisariate județene care funcționează cu doi oameni activi. Doi. Pentru un județ întreg. Doi comisari care ar trebui să acopere magazine, piețe, restaurante, service-uri auto, agenții de turism, sesizări, reclamații, controale. Când unul intră în concediu medical, județul rămâne, practic, fără Protecția Consumatorilor.
Și în acest timp, ANPC găsește resurse să completeze o schemă la centru.
Nu în teren. Nu acolo unde cetățeanul e furat la cântar, la dobândă, la garanție sau la factură. La birou. În București.
Asta nu este management. Asta este prioritizare pe criterii care nu au nicio legătură cu interesul public — sau, dacă are, ANPC este liberă să ne demonstreze contrariul. Cu acte.
Ce cerem. Punct cu punct. Fără ocolișuri.
Solicităm public președintelui ANPC, Békési Csaba, să publice:
- data exactă a transferului și actul administrativ care l-a dispus;
- cine a cerut și cine a semnat aprobarea — nominal;
- instituția de proveniență și funcția anterioară;
- justificarea scrisă a ocupării postului, în plină politică de restrângere bugetară;
- câte posturi sunt ocupate în serviciul respectiv și ce volum de muncă are;
- câte posturi vacante are ANPC, defalcat: aparat central vs. comisariate județene;
- lista comisariatelor care funcționează sub trei angajați;
- de ce omul a ajuns la centru și nu în teritoriul care se sufocă.
Toate sunt informații publice. Legea 544/2001. Fără scuze, fără „date cu caracter personal”, fără termene întinse la 30 de zile ca să se stingă subiectul.
Testul e simplu
Dacă transferul e curat, documentele se publică în 24 de ore și subiectul moare. Instituția iese bine. Persoana iese bine. Toată lumea merge mai departe.
Dacă ANPC alege tăcerea, răspunsurile de lemn sau amânarea până la ultima zi legală — atunci răspunsul l-am primit deja. Doar că nu în scris.
Reforma statului nu se face în conferințe de presă. Se face în fiecare stat de funcții, la fiecare instituție, cu fiecare post ocupat pe bani publici.
Iar când într-o instituție se intră fără concurs, iar explicația lipsește, românii nu au nevoie de o anchetă ca să tragă o concluzie. Au învățat-o pe pielea lor, de treizeci de ani încoace.
