VIDEO// Giordano a învățat marketing electoral de la Băsescu: De la „Să trăiți bine!” la case de 35.000 de euro
Istoria politicii românești post-decembriste este, în esență, o lungă cronică a iluziilor frumos ambalate și vândute scump la urne. Dacă privim cu atenție tacticile din actuala campanie, devine evident un lucru: George Simion a studiat din scoarță-n scoarță manualul de marketing electoral al lui Traian Băsescu. Liderul AUR a luat rețeta clasică a populismului și i-a făcut un „update”.
Să dăm timpul înapoi. În 2004, Traian Băsescu nu a câștigat alegerile cu un program de guvernare detaliat, cu cifre macroeconomice sau cu strategii fiscale. A câștigat cu o emoție și o urare care a devenit slogan național: „Să trăiți bine!”. Era o promisiune abstractă, evazivă, dar extrem de puternică psihologic. Băsescu s-a poziționat ca un tătuc salvator care, prin simpla sa prezență la Cotroceni, urma să aducă prosperitatea. Realitatea a lovit câțiva ani mai târziu, când „Să trăiți bine!” s-a transformat în tăieri de salarii cu 25% și măsuri de austeritate brutale.
@mrmatei097
Două decenii mai târziu. George Simion a înțeles o regulă de bază a marketingului modern: consumatorul (alegătorul) de azi e cinic, nu mai cumpără concepte abstracte, vrea produse palpabile. Așa că Simion a luat iluzia lui Băsescu și a transformat-o în cărămizi, lansând celebra promisiune a caselor la 35.000 de euro.
Aici se vede filiația directă dintre cei doi politicieni în materie de manipulare electorală. Giordano face exact ce făcea Băsescu: identifică cea mai mare vulnerabilitate a românului de rând – în acest caz, criza locuințelor, inflația și imposibilitatea tinerilor de a lua un credit – și îi oferă o „pilulă magică”.
Din punct de vedere economic, casele la 35.000 de euro construite de stat sfidează orice logică a pieței libere, a costurilor materialelor de construcție și a forței de muncă. Este o utopie financiară. Însă, din punct de vedere al marketingului politic, este o capodoperă cinică. Cozile formate de oameni pentru a semna acele „contracte” fictive cu AUR sunt echivalentul modern al lacrimilor lui Băsescu de la televizor. Ambele sunt forme de teatru politic pur, menite să capitalizeze pe disperarea și naivitatea oamenilor.
Diferența dintre Băsescu și Giordano este doar de formă, nu de fond. Primul vindea o stare de spirit, al doilea vinde un contract imobiliar fără acoperire. Ambii au înțeles că în România, alegerile nu se câștigă cu soluții reale, grele și pe termen lung, ci spunându-i mulțimii exact ceea ce vrea să audă.
Nota de plată pentru iluzia lui Traian Băsescu a fost decontată deja de societatea românească. Rămâne de văzut cât de scump ne va costa, ca națiune, mirajul caselor la preț de mașină second-hand promis de cel mai sârguincios elev al său în ale populismului.
